17 ani de societate fracturată. O imensă distrugere, atrocitate şi tragedie

Ziua de 25 aprilie marchează comemorarea celui mai mare protest care a avut loc în China după evenimentele din Piaţa Tienanmen din 1989 – apelul Falun Gong desfăşurat în faţa campusului Partidului Comunist Chinez la Zhongnanhai din 25 aprilie 1999.

Este o dată care a avut reverberaţii adânci în cei 17 ani ce au trecut de atunci, căci mii de oameni nevinovaţi au fost torturaţi sau bătuţi până la moarte (numărul real este probabil de o magnitudine cu mult mai mare), zeci de mii au fost ucişi pentru organele lor, societatea chineză a fost fracturată şi o imensă distrugere, atrocitate şi tragedie au fost impuse Chinei.

Dar ce a stat la baza începerii acestei atrocităţi? Pentru a încerca să înţelegem persecuţia împotriva Falun Gong şi abuzul de transplant de organe în China devine esenţial să înţelegem Partidul Comunist Chinez.

Logica, dacă poate fi numită aşa, a fostului lider al Partidului Comunist Chinez, Jiang Zemin în noaptea din 25 aprilie 1999, va fi analizată în amănunt în analele istoriei.

Căci este imposibil să separi uciderea practicanţilor Falun Gong pentru organele lor în China din contextul în care aceste crime au loc. Aşa că, în acest context, trebuie făcute câteva observaţii generale cu privire la ceea ce experţii au descoperit despre Partidul Comunist din China.

Regimul chinez pendulează între grosolănie şi delectarea audienţei

Partidul Comunist / Guvernul din China răspunde criticilor în două moduri. Unul dintre ele este prin grosolănie. Al doilea este prin delectarea criticilor săi.

În cazul în care Partidul / Statul este grosolan, criticii sunt atacaţi personal şi în detaliu. Logica este făcută printr-un jargon pretenţios şi dovezi greu de demonstrat şi negat. Partidul arborează pavilionul relativismului cultural care încearcă să impună din exterior standarde culturale occidentale asupra Chinei. El simulează indignarea, pretinzând amestecul în treburile interne.

Acesta este răspunsul tipic al partidului / statului la acuzaţia de represiune a practicii Falun Gong. Represiunea în sine este negată. Dar, negările sunt însoţite de un asemenea limbaj vitriolic împotriva Falun Gong că răspunsurile în sine sunt o incitare la represiune, atestând că represiunea există.

În cazul în care Partidul / Statul îşi pune masca de delectare a criticilor săi, ei declamă: aveţi dreptate. Suntem de acord, în principiu. Ne vom schimba. Daţi-ne timp. Ajutaţi-ne. Ştiţi mai mult decât noi. Noi nu avem know-how-ul tehnologic. Veniţi în China. Spuneţi-ne ce să facem.

Ipocrizia este tributul pe care viciul îl plăteşte virtuţii

Ipocrizia îi este la îndemână Partidului Comunist din China. Legile se pot schimba fără aplicarea lor practică, deoarece Partidul controlează aplicarea legii. Partidul nu aplică legea împotriva lui însăşi.

O ofensivă a partidului de delectare a audienţei a fost răspunsul lui tipic la acuzaţia recoltării de organe de la prizonieri. Atâta vreme cât cuvintele Falun Gong nu sunt folosite, iar criticul îşi limitează remarcile la aprovizionarea pieţei cu organe de la prizonieri, răspunsul partidului / statului a fost de acomodare a criticilor.

Diferenţa dintre aceste două răspunsuri, grosolănie şi de delectare a audienţei, este de stil, nu de substanţă. În nici un caz nu există o schimbare reală. Aceste două răspunsuri sunt doar variaţiuni pe aceeaşi temă.

Partidul Comunist Chinez nu este… chinez

Imaginea prezentată mai sus nu este suficientă. Cineva care vrea să înţeleagă China trebuie să privească Partidul Comunist în faţa şi să-l vadă aşa cum este. Aşa că să începem cu… începutul.

Istoria Partidul Comunist Chinez este strâns legată de cea a Partidului Comunist al Tuturor Ruşilor (Bolşevic – cunoscut mai târziu ca Partidul Comunist al Uniunii Sovietice), care tocmai câştigase revoluţia şi era obsedat de ambiţii pentru China. În 1920 Uniunea Sovietică a fondat Biroul pentru Estul Îndepărtat, o ramură a Celei de-a Treia Internaţionale Comuniste (Comintern). Era responsabilă de întemeierea unui Partid Comunist în China şi în alte ţări. Şeful biroului era Sumiltsky, iar director adjunct era Grigori Voitinsky. Ei au început să pregătească înfiinţarea PCC împreună cu Chen Duxiao şi alţii. Propunerea pe care aceştia au făcut-o Biroului pentru Estul Îndepărtat în iunie 1921 – de a stabili o ramură chineză a Comintern-ului – arată că PCC era o ramificaţie condusă de Comintern. La 23 iulie 1921, cu ajutorul lui Nikolsky şi Maring de la Biroul pentru Estul Îndepărtat, Partidul Comunist Chinez a fost oficial format.

Mişcarea comunistă a fost introdusă în China ca un experiment, iar Partidul Comunist Chinez s-a impus deasupra tuturor, cucerind totul în cale, aducând astfel o catastrofă fără de sfârşit Chinei.

Nu există nimic specific chinezesc Partidului Comunist Chinez. Comunismul, dimpotrivă, este un import ideologic occidental. Caracteristicile sale expuse aici sunt aceleaşi ca şi cele ale partidelor comuniste din România sau ale vechiului bloc sovietic.

Deci unul dintre motivele, deşi nu este singurul, pentru care Partidul Comunist Chinez este atât de speriat de fenomenul Falun Gong este că Falun Gong este autentic chinez şi Partidul Comunist nu este. Oricum am pune-o, putem afla mult mai multe despre Partidul Comunist din China, uitându-se la comportamentul omologilor săi din blocul sovietic decât prin studierea culturii şi tradiţiilor chineze.

Capitolul constituţiei chineze care vorbeşte despre drepturile chinezilor intitulat Drepturile şi îndatoririle fundamentale ale cetăţenilor – leagă direct drepturile de îndatoriri, spunând – fiecare cetăţean are drepturi dar trebuie, în acelaşi timp, să-şi îndeplinească îndatoririle prevăzute de Constituţie şi de lege. Adică nu ai nici un drept dacă nu-ţi îndeplineşti toate îndatoririle pe care statul ţi le cere.

Constituţia mai spune că statul protejează activităţi religioase normale. Cu alte cuvinte, numai ce partidul comunist consideră a fi o activitate religioasă normală – şi până la această dată orice activitate religioasă pe care partidul nu o controlează este considerată anormală.

A analiza Partidul Comunist Chinez din perspectiva uciderii Falun Gong pentru organele lor înseamnă a vedea partidul printr-o lupă. Totul devine mai clar. Caracteristici ale părţii care nu ar fi devenit vizibile altfel devin inevitabile.

Reevaluarea celor 17 ani

Cei 10.000 de practicanţi Falun Gong care au protestat paşnic pentru credinţa lor adânc înrădăcinată în tradiţiile poporului chinez în 1999, a stabilit un precedent pentru restul Chinei. În urma demonstraţiei paşnice de la Zhongnanhai, conduita non violentă pe care practicanţii au menţinut-o în următorii 17 de ani de persecuţie a schimbat enorm populaţia căci poporul chinez şi-a reevaluat modul în care se uită la el însuşi şi societate.

Aţi văzut, probabil, aceşti practicanţi înainte. Ei organizează în mod tipic priveghiuri sau alte apeluri de sensibilizare la date istorice, precum 25 aprilie şi 20 iulie – ziua în care persecuţia a devenit oficială în China. Pe 13 mai are lor sărbătorirea Zilei Mondiale Falun Dafa în întreaga lume. În cazul în care nu i-aţi văzut înainte, asiguraţi-vă că încercaţi să le urmăriţi acţiunile în aceste zile.

Pe măsură ce persecuţia persistă practicanţii Falun Gong se adună la ambasadele şi consulatele chineze din întreaga lume. Scopul lor: de a reaminti lumii despre abuzurile drepturilor omului în China, şi cere comunităţii internaţionale să ajute la sfârşitul persecuţiei.