Ziua Internațională a Drepturilor Omului: O zi diferită pentru practicanții Falun Gong

În toate ţările lumii, ziua de 10 decembrie este marcată prin conferinţe, reuniuni politice la nivel înalt precum şi prin diferite evenimente culturale sau expoziţii care aduc la cunoştinţă probleme legate de încălcarea drepturilor omului.

Printre acestea, de 19 ani, comunitatea internațională atrage atenţia asupra abuzurilor la care sunt supuşi, în China, practicanţii Falun Gong – mişcarea spirituală care a deranjat regimul comunist de la Beijing prin popularitatea sa. 

Începând cu anul 2006, apărătorii drepturilor omului au acuzat autoritățile comuniste din China de recoltarea de organe pe scară largă și sistematică de la cetățenii chinezi închiși pentru convingerile lor, practicanții Falun Gong, – a căror practică a fost interzisă și persecutată în China începând din 1999.

Valoarea vieţii şi a demnităţii fiinţei umane este universală. Cu toate acestea, potrivit rapoartelor internaționale, Partidul Comunist Chinez recoltează forţat, pentru vânzare, organele prizonierilor de conştiinţă.

Însă, anul acesta, 10 decembrie este diferită pentru practicanții Falun Gong. Chiar de Ziua Internațională a Drepturilor Omului, un tribunal independent pentru investigarea recoltării forțate de organe de la prizonierii de conștiință din China va termina audierile a 30 de martori și experți. Tribunalul va investiga dacă au fost săvârșite recoltări forțate de organe de către statul chinez sau de către organisme autorizate de stat în China.

Au fost multe rapoarte despre practicile de transplant ale Chinei. Nici unul dintre ele nu analizează în mod specific dacă aceste practici au implicat infracțiuni penale internaționale, deși se spune adesea că acestea ar fi putut avea loc.

Tribunalul pentru investigarea recoltării forțate de organe va deveni membru al unei “familii” crescânde de tribunale informale – “Tribunale ale Poporului” – fiecare având ca obiect acuzații de crime extrem de grave săvîrșite de state sau de organisme sprijinite de stat, pe care forurile naționale și internaționale nu au reușit să le soluționeze.

Primul tribunal al poporului a fost condus de Lordul Russell în Vietnam și de atunci au existat și altele precum “Tribunalul Iranului”, “Tribunalul indonezian”, fiecare construind pe baza experienței tribunalelor anterioare și având abordări individuale și chestiuni procedurale generate de afirmațiile particulare făcute.

Directorul executiv al Coaliției Internaționale pentru Stoparea Abuzului Transplantului în China (ETAC) la a cărei inițiativă s-a înființat acest Tribunal, Susie Hughes, afirmă că “tribunalele independente ale poporului investighează crimele grave pe care organizațiile internaționale oficiale nu doresc sau nu le pot investiga”.

În cazul de față, Tribunalul va lucra cu declarațiile părților care – chiar din cauza a ceea ce se presupune – nu pot fi făcute “în persoană”, căci victimele sunt moarte dacă acuzațiile sunt corecte.

Deci, s-a decis ca acest Tribunal să nu fie compus dintr-un grup de persoane care să cunoască sau să se preocupe în mod special de acuzațiile de recoltare forțată de organe care au fost deja făcute în diverse rapoarte. 

De asemenea nu este nici un grup de avocați care va lua decizii legale pe baza faptelor pe care Tribunalul le-ar putea găsi. El este compus din șapte persoane – patru avocați din patru țări diferite, cu experiență în diferite domenii ale drepturilor omului, un chirurg de transplant, un om de afaceri și un istoric care cunosc China – și care vor acționa colectiv în a decide ce s-a constatat și care sunt consecințele legale.

Expertiza tuturor membrilor grupului va fi folosită în audierea martorilor, și acolo unde este cazul, și în discuții între membrii Tribunalului dacă acest lucru va fi necesar pentru ca problemele tehnice, medicale, culturale sau de altă natură să fie pe deplin înțelese.

Toți membrii Tribunalului acționează ca egali care nu sunt experți în problematica cu care se confruntă. În mod eficient, Tribunalul se va asemăna, cel puțin într-o anumită măsură, cu jurații din procesele penale din țările care au un astfel de sistem juridic.

Procedura nu va urma principiul contradictorialităţii. China nu apare ca parte în proces și, la fel, nu va exista nici un avocat care să facă acuzații în numele ETAC. În schimb, ETAC a prezentat Tribunalului materiale pentru consultare înainte de aceste audieri și a fost în mare măsură responsabil pentru identificarea celor 30 de martori care au apărut în fața Tribunalului în aceste trei zile. Lista completă a materialelor consultate în prealabil este publicată pe website-ul Tribunalului și martorii vor fi identificați în timp ce aceștia vor veni să depună mărturie (de asemenea va exista și un martor care va fi audiat sub anonimat din motive de securitate). Sub rezerva consimțământului individual, declarațiile scrise ale martorilor vor fi, de asemenea, publicate pe site după ce au fost furnizate dovezile.

În timpul celor trei zile de declarații ale martorilor, este posibil ca Tribunalul să identifice documente suplimentare pe care consideră că ar trebui să le consulte sau chiar ar putea cere audierea mai multor martori. De asemenea, pe website-ul China Tribunal a existat o “solicitare de probe” prin care publicul poate să facă declarații sau să identifice alte dovezi pe care tribunalul ar dori să le ia în considerare.

Este demn de notat că înființarea Tribunalului Independent pentru investigarea recoltării forțate de organe de la prizonierii de conștiință din China a fost salutată de multe organizații internaționale și de publicul larg.

Astfel, Madeleine Bridgett, copreședinte al Comitetului pentru Afaceri și Drepturile omului al avocaților australieni, a declarat: “Dovezi credibile sugerează că prizonierii de conștiință din China au fost uciși la cerere și în masă pentru organele lor, și le-a fost negat dreptul la libertate, dreptul la un proces echitabil și dreptul la viață. Acest tribunal reprezintă un pas important în stabilirea crimelor comise împotriva prizonierilor de conștiință din China. Este o încălcare gravă a drepturilor fundamentale ale omului ca indivizii să fie privați de libertate și ca dreptul lor la viață să fie complet ignorat”.

Se speră că acest Tribunal va aduce constatări importante, astfel încât justiția să-și poată îndeplini rolul.

Context

Regimul comunist chinez a fost acuzat de recoltarea forțată a organelor prizonierilor condamnați la moarte începând cu anul 2000. China a susținut mai târziu că deținuții decedați au consimțit să-și doneze organele statului ca să-și răscumpere crimele pe care le-au comis împotriva statului, o practică pe care China a pretins că a stopat-o în ianuarie 2015.

Cu toate acestea, creșterea exponențială a transplantului de organe în China începând din anul 2000, împreună cu rapoartele a mii de turiști pentru transplant care merg în China să-și cumpere organe, sugerează o cantitate mai mare de organe decât ar putea fi obținută de la criminalii executați.

Amploarea industriei chineze de transplant, împreună cu alte dovezi, atrage atenția asupra faptului că regimul chinez este implicat în recoltarea forțată de organe de la prizonierii de conștiință și vânzarea organelor pentru profit.

Tribunalul Independent pentru investigarea recoltării forțate de organe de la prizonierii de conștiință din China va fi prezidat de Sir Geoffrey Nice – un avocat de renume mondial și profesor de drept cu zeci de ani de experiență, care, printre altele, a condus urmărirea penală a lui Slobodan Milošević la Tribunalul Internațional pentru fosta Iugoslavie.

Tribunalele independente ale poporului au investigat abuzurile drepturilor omului în Iran, Vietnam și Coreea de Nord, precum și în Japonia. Informal – “tribunalele popoarelor” – anchetează prezumtivii criminali, pe care, de obicei, organizațiile oficiale internaționale nu doresc, nu pot sau sunt în imposibilitatea de a-i ancheta. Deciziile – hotărârile – acestor tribunale oferă o soluționare supraviețuitorilor sau familiilor victimelor. Tribunalul, de asemenea, oferă materiale care pot fi utilizate pentru a îndemna oficial organizațiile internaționale să acționeze precum și ca o dovadă istorică “bazată pe fapte”, în cazul în care nimeni altcineva nu va mai investiga vreodată aceste crime.