Lumea are dreptul să ştie adevărul: Tortura nu poate fi justificată

”Când vom termina nedreptatea? Atunci când cei care nu sunt victime, vor simţi la fel de multă indignare ca cei care sunt”

Solon, conducător atenian din secolul 7

Ziua Internaţională pentru Sprijinirea Victimelor Torturii, organizată anual în întreaga lume pe 26 iunie, a fost marcată şi în România duminică, 28 iunie, la intrarea Parcului Cişmigiu din Bucureşti, de practicanţii Falun Gong, printr-un infoday de comemorare a victimelor persecuţiei conduse de către Partidul Comunist Chinez (PCC) împotriva colegilor lor în China.

Onorând victimele şi supravieţuitorii lor, organizatorii au condamnat torturarea lor prin organizarea unei acţiuni de informare a publicului despre genocidul acestora în China şi despre metodele inumane de tortură folosite împotriva lor de regimul comunist de la Beijing. Ei au informat publicul despre persecuţia Falun Gong şi ale principiilor acesteia : Adevăr, Compasiune şi Toleranţă, ce sunt în totală contradicţie cu doctrina ateistă a regimului comunist.

Torturarea practicanţilor Falun Gong nu poate fi justificată

Acum, când chinezii păşesc în era călătoriilor spaţiale şi pot vorbi în taină despre drepturile omului, libertate şi democraţie, mulţi cred că atrocităţile sinistre ale PCC-ului aparţin trecutului. Nimic mai fals.

Dacă în trecut, violenţa Gărzilor Roşii şi canibalismul din provincia Guangxi din China urmăreau eliminarea fizică a victimei, omorând persoana în câteva minute sau ore, acum, torturarea sălbatica ale practicanţilor Falun Gong durează zile, luni sau chiar ani.

Cei care au suferit tot felul de torturi şi au scăpat cu viaţă, au documentat mai mult de 100 de metode groaznice de tortură. Acestea sunt cuprinse în cartea “Nouă comentarii despre Partidul Comunist”, publicată iniţial în limba chineză în 2004 şi apoi traduse în limba română. Comentariile, având la bază o documentare istorică riguroasă, dezvăluie ororile inimaginabile ale comunismului practicat în China, începând cu perioada maoistă, până în perioada actuală.

În zilele noastre mijloacele folosite de PCC împotriva practicaţilor Falun Gong au devenit chiar mai groteşti. Se estimează că, între anii 2000-2008, peste 65.000 de practicanţi Falun Gong au murit în urma torturilor, unele inimaginabile precum executarea lor prin prelevarea organelor lor pe viu ce sunt apoi vândute pentru profit de statul chinez.

ONU: Practica sistematică a torturii constituie o crimă împotriva umanităţii

Adunarea Generală a ONU a proclamat ziua de 26 iunie drept Ziua internaţională pentru sprijinirea victimelor torturii la 12 decembrie 1997, şi a condamnat tortura ca fiind una dintre cele mai josnice fapte săvârşite de o persoană semenilor ei.

În temeiul dreptului internaţional, ONU a calificat tortura ca o crimă, şi a declarat că “în conformitate cu toate instrumentele relevante, tortura este absolut interzisă şi nu poate fi justificată în nici un caz”. Interdicţia face parte din dreptul internaţional cutumiar, ceea ce înseamnă că este obligatorie pentru fiecare membru al comunităţii internaţionale, indiferent dacă un stat a ratificat tratatele internaţionale potrivit cărora tortura este interzisă în mod expres.

Potrivit ONU, practica sistematică sau pe scară largă a torturii constituie o crimă împotriva umanităţii.

„Într-un moment în care aspiraţiile legitime ale persoanelor, în multe regiuni ale lumii, pentru o mai mare libertate, demnitate şi o viaţă mai bună sunt prea des oprite cu violenţă şi represiune, îndemnăm statele membre să respecte drepturile fundamentale ale tuturor oamenilor. Tortura şi alte forme de cruzime, degradante şi inumane şi pedeapsa, ori de câte ori acestea apar şi indiferent de circumstanţe, nu pot fi justificate” a afirmat Secretarul General al Organizaţiei Naţiunilor Unite, Ban Ki-moon.

În mesajul transmis cu prilejul Zilei Internaţionale pentru Sprijinirea Victimelor Torturii, de anul acesta, secretarul general al ONU, a arătat că lumea este şocată în mod firesc de cum sunt trataţii civilii nevinovaţi, şi că victimele torturii au dreptul la despăgubiri şi reabilitare, şi, au dreptul să ştie adevărul.

Convenţia ONU împotriva torturii şi a altor tratamente sau pedepse crude, inumane sau degradante, a fost aprobată de Adunarea Generală a ONU la 10 decembrie 1984 şi a intrat în vigoare la 26 iunie 1987. România a ratificat Convenţia ONU la 10 august 1990.

Secretarul general al ONU a solicitat ca statele care nu sunt părţi la Convenţia împotriva torturii şi Protocolul opţional să ratifice aceste instrumente, fără întârziere.

“Fiecare stat parte va lua măsuri legislative, administrative, judiciare sau alte măsuri eficiente pentru a împiedica comiterea unor acte de tortură pe teritoriul de sub jurisdicţia sa. Nicio împrejurare excepţională, oricare ar fi ea, fie că este vorba de starea de război sau de ameninţare cu războiul, de instabilitate politică internă sau de orice altă stare de excepţie, nu poate fi invocată pentru a justifica tortura”, se stipulează în art. 2 al Convenţiei ONU împotriva torturii.

Primul pas într-o direcţie mai bună

Cu toţii ne dorim aceleaşi lucruri: libertate religioasă, demnitate, respect, dreptul la educaţie, siguranţă, locuri bune de muncă şi o guvernare democratică şi responsabilă. Iar tortura neagă toate acestea, negând demnitatea inerentă a fiinţei umane.

Niciun om aflat de partea democraţiei nu ar trebui să uite că demnitatea umană, statul de drept, dreptul la credinţă şi accesul la un trai liber şi decent sunt valori universale. În mai 2001 jurnalistul Ian Johnson a primit premiul Pulitzer pentru că a adus în atenţia mass-mediei internaţionale unul dintre cele mai şocante evenimente înregistrate de istorie – uciderea şi torturarea practicanţilor Falun Gong. Nefiind destule voci care să ridice această problemă, acum, după 14 ani, această crima împotriva umanităţii a practicanţilor Falun Gong continuă.

Reuşind să facă din aceasta un subiect tabu în conversaţiile cu unele guverne ale lumii, sau întocmind liste negre cu numele practicanţilor Falun Gong, ce sunt apoi înmânate altor guverne în schimbul avantajelor economice, regimul de la Beijing îşi foloseşte toate pârghiile disponibile pentru a bloca mediatizarea crimelor lui.

Căci, dacă aceste crime teribile ar fi cunoscute de populaţia Chinei şi a lumii, însăşi legitimitatea şi existenţa PCC-ului ar fi în pericol.

Somnul naţiunii naşte monştrii, şi, tratarea oamenilor într-un mod demn nu ar trebui să fie lăsată la discreţia regimului-stat de la Beijing. Fiecare putem şi avem respnsabilitatea să facem ceva, iar condamnarea internaţională a genocidului practicanţilor Falun Gong poate da curaj oamenilor din lumea întreagă ştiind că poate, la nevoie, alţii vor lua atitudine împotriva îngrădirii libertăţii lor, ce le-a fost legiferată de ONU şi de alte formaţiuni internaţionale.

Schimbarea poate aduce armonie şi ordine în China şi în întreaga lume. Primul pas într-o direcţie mai bună este stoparea torturii, inclusiv prin recoltarea forţată de organe, acum.