“De ce aţi făcut asta?”

Recent, reputatul autor al volumelor Recoltarea Sângeroasă – Uciderea practicanţilor Falun Gong pentru organele lor” şi “Organele statului – Abuzul transplanturilor în China” şi-a lansat în Toronto a zecea sa carte “Why did you do that”.

M-am aflat la lansare şi am avut bucuria să-i pot lua un interviu unuia dintre cei mai reputaţi apărători canadieni ai drepturilor omului.

Român după bunica născută în Piatra Neamţ, David Matas mi-a vorbit despre cum a învăţat din tragedia Holocastului să combată discursurile bazate pe ură precum şi nevoia de a proteja refugiaţii, de a aduce ucigaşii în faţa justiţiei şi de a proteja violarea internaţională a drepturilor omului, acolo unde are loc.

Vă invităm să urmăriţi interviul integral mai jos.

***

“Avem privilegiul să fim împreună cu David Matas care tocmai s-a lansat cartea “De ce-aţi făcut asta?”

În timpul prezentării de astăzi cineva v-a numit gurul dreptului omului în Canada, Ce credeţi despre asta?

Ei bine, trebuie să spun că iniţial am ezitat să scriu această carte parţial pentru că am simţit ca ceea ce este important este să ne concentrăm pe probleme nu pe indivizi. Însă cred că uneori este util, pur si simplu pentru a încerca să mobilizăm activitatea, deci ceea ce încerc să fac prin intermediul cărţii este nu neapărat să implic oamenii în cauzele în care sunt implicat, ci să implicăm oamenii în problema drepturilor omului în general. Cred că prin faptul că vorbesc despre ceea ce fac poate oamenii vor fi încurajaţi să se implice în problemele care contează pentru ei.

Da, exact, pentru că prima mea întrebare pentru dvs era: De ce aţi făcut-o?

Am început prin a fi foarte îngrijorat despre Holocaust şi ce se poate face referitor la asta şi am încercat să învăţ din el şi să pun în practică. Şi lecţiile pe care le-am învăţat au fost să combat discursurile bazate pe ură, nevoia de a proteja refugiaţii, nevoia de a aduce ucigaşii în masă în faţa justiţiei şi nevoia de a proteja violarea internaţională a drepturilor omului, acolo unde are loc. Deci am pus în practică cele patru lecţii şi asupra unei mari varietăţi de problem diferite.

Da, aţi făcut asta pentru întreaga dvs viaţă. Ce v-a făcut să luaţi acest drum şi să urmaţi acesta cale de atât de multă vreme?

Cred că trebuie să fii implicat în asta pe termen lung pentru a reuşi să obţii soluţii, şi, violările drepturilor omului nu sunt uşor de remediat , iau un mare efort. Şi mai mult, ai de-a face cu natura umană, ai de-a face cu o problemă care nu se rezolvă. Dacă vrei să te implici cu seriozitate trebuie să o faci pe termen nedefinit. Asta este părerea mea.

Vedeţi vreo legătură între comunism şi drepturile omului?

Da, răspunsul la această întrebare este da. Văd o legătură – iar capitolul din carte despre comunism este despre ideologia comunistă şi cum adresează comunismul ideologic drepturile omului.

În analiza mea, ideologia se află în centrul problemelor drepturilor omului. Dacă ne uităm la proletariat, este dictatură, este rolul partidului comunist, ceea ce înseamă că partidul comunist nu se supune statului de drept, este un stat în sine. Noţiunea că trebuie să te conformezi obligaţiilor şi societăţii înainte să primeşti orice drept înseamnă că libertatea nu înseamnă nimic. Este acesta întreg pachet ideologic ceea ce este central comunismului şi care este antitetic drepturilor omului.

Bineînţeles că vedem o mulţime de violări ale drepturilor omului în societăţile comuniste dar cred că acelea nu sunt abearţii, ci chiar nucleul ideologiei comuniste.

Ştiu că aveţi rădăcini româneşti, dacă vreţi să vorbiţi despre asta.

Sigur, bunica mea este din Piatra Neamţ şi am fost la Piatra Neamţ. Am fost şi la Bucureşti. Mi-o amintesc pe bunica şi limba română a fost limba ei natală şi mâncarea pe care o gătea când o vizităm era românească. Îmi amintesc că am mâncat acest fel de mâncare când am vizitat-o şi sunt fericit să văd că aceste cărţi sunt traduse în limba română câci am o conecţie specială cu România.

În cartea Recoltarea Sângeroasă aţi notat că drepturile omului nu sunt locale sunt internaţionale, şi că dacă ar fi să tratăm drepturile omului diferit în o regiune este de fapt o violare a drepturilor omului. Puteţi să ne spuneţi câteva cuvinte despre asta?

Da, din experienţa pe care o am majoritatea oamenilor sunt îngrijoraţi despre mediul lor în care trăiesc dar sunt arii care sunt foarte departe care ar trebui să ne îngrijoreze pentru că victimele violenţelor în ţări precum China nu ne afectează imediat dar dacă le ignorăm or să aibă eventual un impact. Şi realitatea este că noi avem posibilitatea să facem ceva relativ la asta iar oamenii care sunt prinşi în asta nu pot face nimic din cauza represaliilor. Trebuie să profităm de libertatea pe care o avem şi oportunităţile pe care le avem să încercăm să ajutăm oamenii care se află în aceste situaţii extreme şi nu se pot ajuta singuri.

Stiu că guvernul canadian oferă sprijin acestei muncii şi se pregăteşte o noia lege cu privire la turismul pentru tranplant: vreţi să le spuneţi ceva politicienilor români, poate, ceva care să le ofere inspiraţie de la colegii lor canadieni?

Cred că se poate îmbunătăţii legislaţia extrajudiciară despre turismul pentru transplant şi prevenirea complicităţii la abuzul transplanturilor, legile penale privitoare la controlarea imigraţiei prin dezvăluirea eticilor de transplant, de fapt, fiecare ţară poate face mult, chiar dacă marea majoritatea abuzurilor sau abuzul transplanturilor nu vine din România, fiecare ţară poată să facă ceva care să spună că nu este complice la asta. Cred că fiecare ţară poate face asta.

Gina Sturdza este traducătoarea volumelor “Recoltarea Sângeroasă – Uciderea practicanţilor Falun Gong pentru organele lor” şi “Organele statului – Abuzul transplanturilor în China”.