Xi Jinping indică schimbarea poziţiei regimului față de Falun Gong

Xi Jinping

Analiză de ştiri

Partidul Comunist Chinez are o listă lungă de zile “sensibile”, sau date ale evenimentelor pe care regimul le consideră ameninţătoare politic. În acele zile sensibile precum şi în cele care conduc la ele, aparatul de securitate al partidului devine neobişnuit de vigilent şi de multe ori conduce razii, arestări şi reprimări ale celor asociaţi cu evenimentele.

Obiectivele includ activiştii pentru democraţie cu privire la comemorarea din 4 iunie, când tancurile au strivit studenţii activişti de la Beijing, şi pe 25 aprilie 1989 a practicanţilor Falun Gong. În acest an, cu toate acestea, la cea de-a 17-a aniversare de la apelul paşnic al Falun Gong în Beijing la acea dată, Xi Jinping, liderul partidului, a deviat de la scenariu.

Printr-o serie de gesturi politice neobişnuite, Xi Jinping pare să fi lăsat să se înţeleagă devierea de la politica predecesorului său faţă de persecuţia împotriva disciplinei spirituale Falun Gong, un mare grup care a fost vizat pentru eliminare în 1999, la scurt timp după ce a făcut apel la guvernul central.

Recentele acţiuni ale lui Xi Jinping – care includ observaţii moderate cu privire la modul de tratare a petiţionarilor, epurarea unor oficiali de securitate deosebit de brutali, cerinţa ca forţele de securitate să se comporte cu probitate, şi ceea ce se apropie de remarci conciliante cu privire la religie în China – indică, deşi subtil, datorită secvenţei lor şi momentului din jurul unei astfel de aniversări sensibile, o potenţială schimbare a poziţiei şi importanţei politicilor de status-quo ale partidului.

Beijing, 1999

La data de 23 aprilie 1999, 45 de practicanţi Falun Gong au fost atacaţi şi arestaţi de către poliţie în Tianjin, un oraş aflat la aproximativ 145 de km de Beijing, în timp ce aceştia protestau paşnic la Tianjin Normal University. Practicanţii au cerut ca academicianul He Zuoxiu să-şi retracteze un articol ce defăima Falun Gong, o practică de auto-îmbunătăţire, care implică exerciţii lente şi este bazată pe principiile adevăr, compasiune şi toleranţă.

El Zuoxiu, de atunci un inamic declarat împotriva Falun Gong, este cumnatul lui Luo Gan, pe atunci şeful securităţii publice, care de ani de zile a căutat să vizeze Falun Gong. Practica s-a răspândit în mod liber în China, de-a lungul anilor 1990, de cele mai multe ori, cu sprijinul tacit sau explicit al diferitelor entităţi de stat; un mare număr de membri ai partidului comunist s-au numărat ei înşişi printre practicanţi şi au fost încântaţi de revigorarea tradiţiilor antice în China modernă.

Toate acestea au fost văzute de unii fanatici, printre care Luo Gan era proeminent, ca o ameninţare la adresa securităţii ideologice şi politice a regimului.

După ce vestea din 23 aprilie despre arestări s-a răspândit, un număr mare de practicanţi a decis să adreseze petiţii autorităţilor centrale de la Beijing, care se face la Biroul de Scrisori şi Solicitări, adiacent compusului conducerii partidului din Zhongnanhai. La 25 aprilie, poliţia din Beijing a blocat drumul către Birou, şi practicanţii care soseau – peste 10.000 – au fost îndrumaţi să înconjoare Zhongnanhai, ansamblul rezidenţial şi biroul oficial al conducerii de vârf a partidului care este o locaţie sensibilă din Beijing.

La începutul după-amiezii, premierul Zhu Rongji a apărut şi a fost de acord să vorbească cu reprezentanţii practicanţilor. Chestiunea părea să fie rezolvată după lăsarea serii.

Şeful partidului, Jiang Zemin, cu toate acestea, a fost furios, şi în curând a declarat apelul ca fiind “cel mai grav incident politic după 4 iunie”.

Într-o scrisoare emisă Biroului Politic în acea noapte, Jiang Zemin a declarat: “Cum se poate că noi, membrii ai partidului comunist, înarmaţi cu marxismul şi credinţa în materialism şi ateism, nu putem învinge lucrurile Falun Gong? În cazul în care este aşa, nu ar fi cea mai mare glumă de pe pământ? ”

În vara aceea, pe 20 iulie, Jiang a ordonat aparatelor de securitate şi legale a regimului să suprime Falun Gong. “Ruinaţi-le reputaţia, falimentaţi-i financiar, şi distrugeţi-i fizic”, au fost ordinele date Poliţiei, potrivit numeroaselor rapoarte ale practicanţilor Falun Gong care reiterază că Poliţia le-a spus asta.

Potrivit centrului de schimb de informaţii despre persecuţie, Minghui.org, peste 3900 de practicanţi au fost persecutaţi până la moarte, iar sute de mii de alte persoane se află în detenţie din 20 iulie 1999, ziua care marchează startul oficial al campaniei anti-Falun Gong. Cercetătorii estimează că sute de mii de practicanţi au fost ucişi pentru organele lor, ca parte a industriei transplantului de organe, o afacere hidoasă condusă de partidul-stat chinez.

Încă din 1999, comemorările din 25 aprilie şi 20 iulie, au fost întâmpinate de percheziţii ale poliţiei la locuinţele practicanţilor şi arestări în toată China.

Petiţionare şi Sistemul de securitate

Acesta este contextul care relevă semnificaţia recentelor gesturi ale lui Xi Jinping, aşa subtile cum sunt.

Petiţionarea – modul prin care se fac plângeri la niveluri mai ridicate de guvern – a devenit rapid principalul mijloc prin care practicanţii Falun Gong au făcut apelat la regim. Odată ce a devenit clar că folosirea acestei metode va avea parte de represalii violente, a încetat în mare măsură. Acum petiţionarii sunt încă un corp mare de chinezi lipsiţi de drepturi, ce sunt trataţi adesea ilicit de către forţele de securitate ale partidului.

La 21 aprilie, Xi Jinping a declarat că este în interesul regimului chinez de a “soluţiona pe cale amiabilă căile de atac rezonabile şi legale ale maselor” care depun petiţii, potrivit unei declaraţii publicate de către portavocea de stat, Xinhua News Agency. Premierul chinez Li Keqiang a adăugat că regimul ar trebui “să depună eforturi pentru a risipi conflictele şi să protejeze drepturile legale” ale petiţionarilor.

În apropierea comemorării de la 25 aprilie, Xi Jinping a luat în vizor aparatul de securitate al regimului.

Sub conducerea fostului ţar al securităţii Luo Gan, Comitetul Politic şi de Afaceri Juridice (PLAC) – o organizaţie de partid mică dar puternică ce controla poliţia, închisorile şi instanţele – a jucat un rol crucial în organizarea aşa-numitului “asediu al Zhongnanhai” şi persecuţia Falun Gong. Poliţia din Beijing a orientat deliberat practicanţi Falun Gong pe strazile din jurul Zhongnanhai, iar Biroul 610, o organizaţie extrajudiciară înfiinţată special pentru a supraveghea persecuţia Falun Gong, a intrat în sfera de competenţă a PLAC.

Luna trecută, în ajunul zilei de 25 aprilie, patru oficiali de securitate de rang înalt, inclusiv secretarul partidului PLAC din Hebei, Zhang Yue, au fost eliminaţi. Zhang este considerat responsabil pentru tortura practicantului Falun Gong, Liu Yongwang, care a fost legat de o scândură şi a fost bătut cu curele din piele şi electrocutat cu bastoane electrice. În ziua următoare demiterii acestora, şeful actual al PLAC, Meng Jianzhu a spus şefului de securitate publică, şefului justiţiei, procurorului general şi altor aparatciki de securitate adunaţi în cadrul unei reuniuni la nivel naţional, că Xi Jinping a cerut încă o dată, ca aparatul de securitate să rămână profesionist si disciplinat – un contrast implicit cu fieful personal corupt al rivalilor politici ai lui Xi.

Religie

Ceea ce este, probabil, gestul cel mai evident al lui Xi este prezidarea unei conferinţe pe tema religiei, pe 22 aprilie şi 23, prima reuniune la nivel înalt pe această temă care are loc în 15 ani, şi comemorarea primelor arestări pe scară largă a practicanţilor Falun Gong.

Liderii de partid tipic conduc întâlniri de lucru pentru a seta sau a schimba direcţia politică. Mesajele cheie sunt adesea îngropate între liniile greoaie rigide ale jargonului de partid obligatoriu, dar ele pot fi descâlcite printr-o analiză atentă a limbii şi a tonului folosit.

Aflat la prezidiul conferinţei religioase în 2001, Jiang Zemin a făcut clar faptul că regimul ar trebui să domine complet grupurile religioase, care reprezintă o ameninţare existenţială la “stabilitatea” dominaţiei comuniste. Jiang a adăugat că “religiile deviante” ar trebui să fie suprimate, o concluzie logică a eforturilor sale anterioare în acel an pentru a uni cele cinci religii recunoscute în China împotriva Falun Gong, precum şi montarea unei auto-incendieri în Piaţa Tiananmen pentru defăimarea acestei discipline spirituale.

Unele dintre remarcile lui Xi la conferinţă au fost considerate ca fiind nimic nou. Linia de “supraveghere cu fermitate împotriva infiltrărilor străine prin intermediul unor mijloace religioase”, de exemplu, a fost evidenţiată ca fiind alt exemplu al atitudinii lui dure. Remarcile de acest gen, cu toate acestea, sunt standard, în retorica şablon a partidului. Chiar şi în cadrul rigorilor ideologiei atee oficiale de partid sunt posibile grade de toleranţă.

În recenta întâlnire cu privire la problemele religioase, Xi Jinping a declarat că învăţăturile religioase pot “îmbogăţi” şi ar trebui să fie “armonizate” cu cultura chineză. El a adăugat că partidul ar trebui în mod proactiv “să ghideze” grupurile religioase, şi că guvernarea muncii religioase ar trebui să se efectueze în conformitate cu legea. Absentă din discursul lui Xi este vreo menţiune despre “religiile malefice”, iar tonul general adoptat de el părea mult mai conciliant faţă de poziţia combativă a lui Jiang.

Articolul cu privire la şedinţa de lucru religioasă a lui Xi a ocupat trei sferturi din prima pagină a oficiosului de partid, Cotidianul Poporului, faţă de doar o treime de pagină despre sesiunea lui Jiang din 2001, o indicaţie a faptului că Xi se aşteaptă ca remarcile sale să fie luate în serios.

Cotidianul Poporului şi Xinhua au titrat: “Îmbunătăţirea exhaustivă a standardelor de muncă religioase în noile condiţii”.

Un indiciu de schimbare?

De la ocuparea funcţiei, în 2012, seria de acţiuni pe care Xi Jinping le-a luat a avut ca efect, intenţionat sau nu, uşurarea poverei persecuţiei suferite de practicanţii Falun Gong.

Fiind cel mai mare grup de prizonieri de conştiinţă din China, şi singurul grup care este vizat de către o agenţie secretă de nivel superior însărcinat în mod specific cu eliminarea lui, practicanţii Falun Gong au constituit de ani de zile majoritatea ocupanţilor din lagărele de muncă şi din alte locuri de detenţie. Ei au constituit, de asemenea, majoritatea cazurilor de tortură raportate, potrivit Raportorului Special al ONU pe Tortură.

Dar, în decembrie 2013, sistemul de lagăre de muncă ce a fost folosit împotriva Falun Gong pentru atât de mult timp a fost eliminat în mod oficial. Luându-le locul, desigur, au fost chiar mai puţin reglementatele “centre de educaţie juridică” (colocvial cunoscut sub numele de centre de spălare a creierului). Chiar şi aşa, unul dintre cele mai importante instrumente de reprimare a Falun Gong a fost scos din uz.

Xi a supravegheat, de asemenea, promovarea reformelor juridice care au făcut instanţele chineze mai răspunzătoare de manipularea cazurilor Falun Gong precum şi a altor cazuri, iar practicanţi de pe tot cuprinsul Chinei au fost în măsură să depună plângeri penale împotriva lui Jiang Zemin fără a întâlni violenţe sistematice, directe. Cu toate că mulţi reclamanţi au fost reţinuţi şi abuzaţi, iar alţii au fost lăsaţi complet în pace, oricare dintre aceste cazuri formează un contrast imens cu brutalele decese prin tortură, care îi aşteptau pe cei care încercau să-l aducă pe Jiang in faţa justiţiei cu un deceniu în urmă.

Campania anti-corupţie a lui Xi Jinping a compromis şi arestat, de asemenea, numeroşi oficiali de nivel înalt de partid care şi-au construit carierele pe persecuţia Falun Gong. Chiar şi cadre de elită odată considerate intangibile – precum ţarul securităţii Zhou Yongkang, şeful Biroului 610, Li Dongsheng, şi ambiţiosul şef al Chongqing-ului, Bo Xilai – toţi implicaţi în persecuţia împotriva Falun Gong, au fost eliminaţi.

Persecuţia împotriva Falun Gong a fost extrem de costisitoare pentru imaginea Partidului Comunist – resursele cheltuite pentru punerea ei în execuţie, precum şi existenţa, probabil, a zeci de milioane de cetăţeni chinezi privaţi de drepturi care refuză să renunţe la credinţa lor şi insistă că aceasta să fie reabilitată, au format o circumscripţie socială determinată să influenţeze deciziile oficialilor şi ale factorilor de decizie. Există, de asemenea, un grup mare de intelectuali chinezi în diaspora care practică Falun Gong, şi ajută în mod constant la expunerea persecuţiei; ei au un impact direct asupra oficialilor de partid care desfăşoară campania în China, prin scrisori, faxuri, e-mailuri şi apeluri telefonice.

Cu toate că Xi Jinping nu a făcut nici o remarcă publică referitoare la Falun Gong, în multe dintre mişcările politice pe care le-a făcut de la venirea la putere, factorul Falun Gong este imposibil de ignorat. Cele mai recente gesturi, toate având loc în jurul lui 25 aprilie, a lăsat cel mai mare loc de interpretare, de până acum, pe care Xi o semnalizează cumva. Cu toate acestea, semnalizarea a exact ceea ce este, şi unde va duce, este încă neclară.