- Raportul actualizat, a fost lansat la 22 iunie 2016, la Clubul National de presă din Washington, D.C. şi a doua zi, cei trei autori ai raportului şi-au prezentat concluziile lor în faţa Congresului SUA . Noul lor raport vine de la doar câteva zile după ce Congresul SUA a adoptat în unanimitate Rezoluţia 343 la 13 iunie 2016, care a condamnat recoltarea de organe, fără consimţământ, de la deţinuţii politic (numiţi prizonieri de conştiinţă) din China, inclusiv de la un număr mare de practicanţi Falun Gong şi membri ai altor grupuri minoritare religioase şi etnice.
- Concomitent, printr-o declaraţie scrisă adoptată la sfârşitul lunii iulie 2016 de Parlamentul European, se solicită o anchetă independentă a recoltării de organe în curs de desfăşurare în China, şi punerea în aplicare, fără întârziere, a Rezoluţiei Parlamentului European din 12 decembrie 2013 privind recoltarea de organe în China.
Istoricul succint al recoltării forţată de organe din China
De-a lungul ultimului deceniu, au apărut rapoarte care arată că regimul chinez orchestrează uciderea prizonierilor de conştiinţă pentru a furniza organe industriei sale vaste, profitabile, de transplant. Noi dovezi şi cifre extrase dintr-o varietate de surse de către cercetători respectaţi au dus la descoperirea naturii şi amplorii acestor abuzuri.
La 22 iunie, 2016, trei anchetatori independenţi – fostul secretar de stat canadian pentru Asia-Pacific, David Kilgour, avocatul canadian pentru drepturile omului David Matas, şi jurnalistul de investigaţie ce locuieşte în Londra, Ethan Gutmann – au publicat raportul de 680 de pagini intitulat “Recoltarea sângeroasă / Carnagiul: O actualizare” (Bloody Harvest/The Slaughter: An Update,) care ilustrează o industrie de transplanturi condusă de stat mai mare cu un ordin de mărime decât este reprezentat de către sursele oficiale, despre care China afirma că sunt prizonierii executaţi şi donatori voluntari.
Acesta concluzionează:
- Regimul chinez efectuează între 60.000 la 100.000 de transplanturi anual, în contrast cu afirmaţia oficială de 10.000 pe an.
- Principala sursă a volumului masiv de organe sunt uiguri, tibetani, creştini din bisericile clandestine, şi, în primul rând, practicanţii Falun Gong.
- Jefuirea de organe în China, este o crimă în care Partidul Comunist, armata, instituţiile de stat, spitale, şi profesionişti de transplant sunt complici.
Israel, Spania, Italia şi Taiwan au adoptat deja legi care restricţionează călătoriile în China pentru cetăţenii lor cu scopul de a primi un transplant de organe dintr-o sursă ilicită.
Camera Reprezentanţilor din S.U.A. şi Parlamentul European au adoptat rezoluţii (H.Res.343 şi respectiv 2013/2981 RSP), care condamnă practica recoltării forțate de organe. Audierile au fost organizate de către Congresul SUA, Parlamentul britanic şi Parlamentul European.
Recoltarea de organe forţată din China devine, de asemenea, un punct central al mass-media din întreaga lume.
“Practica morbidă şi inumană a regimului comunist care a privat indivizi de libertate aruncându-i în lagăre de muncă sau închisori, apoi executându-i şi recoltându-le organele pentru transplanturi este cu mult dincolo de limita de înţelegere şi trebuie combătută în mod universal şi terminată în mod necondiţionat.”
Ileana Ros-Lehtinen, din Congresul american (R-Florida)
Un deceniu de Investigaţii
Problema a fost scoasă la lumină, pentru prima oară în martie 2006, atunci când un informator a susţinut că, nu mai puţin de 4.000 de practicanţi Falun Gong au fost omorâţi pentru organele lor la spitalul unde a lucrat, în nord-estul Chinei,. Ea a mai declarat că fostul ei soţ, chirurg la acelaşi spital, i-a dezvăluit că a prelevat corneele de la mai mult de 2.000 de practicanţi Falun Gong, între anii 2000 – 2001.
O săptămână mai târziu, un medic militar chinez nu numai că a confirmat afirmaţiile femeii dar, de asemenea, a declarat că astfel de atrocităţi au avut loc în 36 de lagăre de concentrare din întreaga ţară. El a declarat că cel mai mare (lagăr- n.r) avea încarceraţi un număr de 120.000 de persoane.
Ca răspuns, David Kilgour şi David Matas au lansat o anchetă independentă şi au ajuns la “concluzia că afirmaţiile sunt adevărate”. Mai târziu au compilat concluziile lor în cartea lor Recoltarea Sângeroasă
Jurnalistul de investigaţie Ethan Gutmann mai târziu a petrecut şapte ani conducându-şi propriile cercetări. El a ajuns la concluzii similare în cartea sa The Slaughter(Carnagiul)
Cei trei investigatorii şi-au unit forţele, cercetând sute de spitale de transplant din China, şi au lansat noul raport în iunie 2016. Pe baza rapoartelor mass-media, declaraţiilor oficiale, revistelor medicale, website-urilor spitalelor şi arhivelor web, au descoperit că industria de transplant din China a devenit, practic, în doar câţiva ani, cea mai productivă din lume, în ciuda lipsei oricărui sistem de donare de organe.
“În întreaga China, un comerţ macabru cu organe umane are loc la scară extinsă. Ca într-un film de groază, ficatul, rinichii, inima, plămânii şi corneele sunt scoase din prizonierii de conştiinţă, în timp ce ei sunt încă în viaţă. Dacă ceva dovedeşte esenţa noţiunii de “crimă împotriva umanităţii”, este această practică sângeroasă, morbidă.”
-Benedict Rogers, vicepreşedinte al Comisiei pentru Drepturile Omului al Partidului Conservator din Marea Britanie
Transplanturi la cerere
În ţările cu capacităţi avansate de asistenţă medicală şi donare de organe, cu sisteme de alocare bine organizate, pacienţii trebuie să aştepte, de obicei, ani buni pentru ca să apară un donator. Cu toate acestea, în China, durata timpului de aşteptare pentru transplanturi de rinichi şi ficat a fost frecvent listat, ca fiind doar de ordinal săptămânilor. Conform Raportului Registrului de transplant de ficat din 2006, 27% dintr-un eşantion de 4,331 intervenţii chirurgicale au fost transplanturi de urgenţă, pentru care s-au obţinut organe în termen de zile sau chiar ore.
Unele spitale chiar au promovat “donatori care caută primitori compatibili”, şi, de asemenea, a promis că “în caz de eşec, vom continua să efectuăm transplanturi până când unul este de succes”. Tipuri de transplant nenumărate şi preţurile lor sunt enumerate în mod deschis pe site-urile spitalelor.
Doctorii puteau procura mai multe organe pentru acelaşi pacient într-o succesiune rapidă, fie din cauza respingerii sau de rezervă. Într-un caz, un medic a pregătit opt perechi de rinichi pentru un singur pacient, înainte de ca transplant să fie de succes.
Nu este mai puţin frecvent în China, ca pacienţii să primească mai multe transplanturi de acelaşi organ. Un chirurg şef al centrului de transplant de organe de la un spital de medicina tradiţională chineză a publicat un studiu de 50 de pacienţi, la spitalul sau care au fiecare au primit transplanturi de rinichi de două, trei sau patru ori.
O cantitate mare de dovezi indică o mare varietate de surse de organe disponibile la cerere aşteptând să-şi găsească pacienţi compatibili.
“Există dovezi credibile că prizonierii de conştiinţă chinezi sunt ucişi la cerere pentru organele lor, într-un proces de potrivire inversă ce nu este practicat niciunde altundeva în lume. În cele mai multe ţări cu programe de donatori decedat bine reglementate, organe procurate legal şi etic de la o persoană pe moarte sunt oferite primitorilor de pe lista de aşteptare, care au cele mai bune “compatibilităţi” pentru organele disponibile. În China, acest proces este întors pe dos. Primitorilor de transplant bogaţi li se testează compatibilitatea cu un mare grup de deţinuţi, iar cel mai compatibil prizonier este programat pentru execuţie în funcţie de disponibilitatea chirurgului şi primitorului.”
– Wendy Rogers, profesor de etică clinică şi director adjunct al Centrului de Cercetare de la Universitatea Macquarie
Număr imens de transplanturi
Investigatorii au descoperit rapoarte pe scară largă ale echipelor chirurgicale care efectuează transplanturi 24 de ore din 24, transplanturi multiple fiind efectuate concomitent, peste 10, 20, sau chiar mai multe transplanturi de rinichi fiind efectuate într-o singură zi, depăşind capacitatea utilizării paturilor, extinderea secţiilor de transplant, construirea de clădiri noi şi planuri ambiţioase de creştere a numărului actual de spitale de transplant calificate de la 169 la 300.
În funcţie de cerinţele de capacitate minime impuse de guvern pentru centrele de transplant, în cele 169 de spitale de transplant aprobate de Ministerul Sănătăţii s-ar fi efectuat 60.000 la 100.000 de transplanturi pe an, iar totalul acestora începând cu anul 2000 ar fi ajuns la 1 milion de transplanturi.
Cu toate acestea, acest lucru este doar vârful iceberg-ului. Cercetătorii au descoperit că mai mult de 1.000 de spitale au făcut cereri pentru acreditări în 2007, pentru a continua efectuarea de transplanturi. Acest lucru sugerează acestea au îndeplinit, de asemenea, cerinţele minime de certificare ale Ministerului pentru centrele de transplant. Mulţi dintre ei au continuat să efectueze transplanturi în ciuda faptului că nu au primit aprobare.
Surse de organe neidentificate
Tradiţiile chinezeşti necesită ca corpurile să fie menţinute intacte după moarte. China nu a început programul pilot de donare de organe până în 2010. Chiar şi după aceea, donaţiile au fost rare. Organizaţiile internaţionale estimează numărul de execuţii în China, la câteva mii în fiecare an, o rată care a fost în scădere din 2000. Guvernul a promis să oprească folosirea de organe de la prizonierii condamnaţi la moarte, începând din 2015.
Prin urmare, începând cu anul 2000, când sistemul de transplant de organe chinez a început să fie folosit, sursele de organe identificate de către donatori de guvern – donatori voluntari chinez şi prizonieri executaţi – au fost doar câteva mii în fiecare an. Astfel, ele reprezintă o mică fracţiune a ratei de transplant din China. Marea majoritate pur si simplu nu au fost contabilizate.
“Facem transplanturi de rinichi de la surse vii. Este complet diferit de transplanturile de rinichi de la cadavre.”
Site-ul web al Centrului de Asistenţă al Reţelei de Transplant Internaţional din China
“În S.U.A., în Europa, trebuie să fie mort mai întâi pentru a fi un donator de organe. În China, ei te fac mort.”
Dr. Caplan Arthur, etician american de vârf
Victimele
Anchetatorii au observat progrese uriaşe în industria de transplant de organe umane din China după 1999. Această creştere a coincis cu începutul campaniei Partidului Comunist Chinez de a eradica Falun Gong.
Dezvoltarea explozivă a industriei de transplant de organe din China după 1999 – poză
Falun Gong este o practică de meditaţie bazată pe tradiţii antice chinezeşti de sănătate şi de auto-îmbunătăţire, precum şi pe principiile adevăr, compasiune şi toleranţă.
Până la sfârşitul anilor 1990, guvernul chinez a estimat că peste 70 de milioane de oameni practicau Falun Gong. Fostul lider al Partidului Comunist, Jiang Zemin a văzut popularitatea şi renaşterea valorilor tradiţionale ale grupului ca pe o ameninţare la adresa regimului său, şi a lansat o campanie violentă pentru “a-i falimenta financiar, a le ruina reputaţia şi să-i distrugă fizic.”
Sute de mii de practicanţi Falun Gong din toată China au mers la Beijing pentru a face apel la guvernul central, dar asta a rezultat în arestarea şi torturarea lor. Atunci când mulţi nu şi-au dezvăluit identitatea pentru a-şi proteja familiile şi prietenii lor, au devenit parte a unei populaţii anonime enorme ţinută în captivitate de către stat. Mai mulţi practicanţi au fost ridicaţi de peste tot în China. Acest lucru s-a întâmplat atunci când un număr mare al lori a început să dispară fără urmă.
Spre deosebire de o mare parte a condamnaţilor la moarte, practicanţii Falun Gong nu consumă alcool, ţigări şi droguri; prin urmare, ei sunt consideraţi ca fiind mai sănătoşi decât populaţia generală. Există raportări pe scară largă despre teste de sânge administrate în mod forţat şi examene de organe făcute practicanţilor Falun Gong ce nu sunt făcute altor deţinuţi. Cercetătorii văd aceste teste ca pe un indicator că ei au devenit un grup cheie ţintă pentru aprovizionarea cu organe în conformitate cu Directiva Partidului Comunist de a-i “distruge fizic.”
Crime sprijinite de stat
Anchetatorii au observat că, începând cu anul 2000, planurile naţionale, programele şi finanţările din China au încorporat un număr mare de proiecte legate de transplantul de organe; marea majoritate a universităţilor medicale şi a centrelor de transplant afiliate lor, militare şi civile, au primit fonduri importante de la toate nivelurile de guvernare.
Regimul chinez a acordat prioritate transplantului de organe în strategia sa naţională şi a investit masiv în cercetare, dezvoltare, industrializare şi instruirea personalului în domeniul tehnologiei de transplant.
“Trebuie să adresăm toate mulţumirile guvernului pentru sprijinul acordat în finalizarea unui astfel de număr mare de transplanturi de organe în fiecare an. În special, Curtea Supremă a Poporului, Procuratura Supremă a Poporului, sistemul de securitate publică, sistemul judiciar, Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Afacerilor Civile au promulgat în comun legi pentru a stabili că achiziţiile de organe primesc sprijin guvernamental şi protecţie. Acesta este unic în lume. “
Site-ul web al Centrului de Asistenţă al Reţelei de Transplant Internaţional din China
Raportul 2016 explică, “demonizarea şi brutalizarea Falun Gong de către Partidul Comunist şi cererea insaţiabilă a sistemului de sănătate pentru organe au format o simbioză. Fiecare hrănindu-se din cealaltă, combinaţia a devenit o catastrofă umană fără precedent şi greu de imaginat. ”
Istoricul transplantului de organe pe viu în China
Regimul chinez a început recoltarea de organe de la prizonieri cu mult înainte de anul 2000. Mai jos este o scurtă trecere în revistă a transplantului de organe în China:
| 1960
1970 |
China efectuează primul transplant de organe umane. Transplantul de organe începe în spitalele din China. |
| 1980 | Criminalii executaţi devin o sursă de organe în cadrul unui regulament promulgat de către stat. |
| 1990 | Prizonierii politici uiguri încep să fie vizaţi pentru organele lor. |
| 1999 | Începe persecuţia Falun Gong. |
| 2000 | Numărul de transplanturi şi centre de transplant încep să crească exponenţial. |
| 2006 | Investigaţii independente ajung la concluzia că recoltarea de organe forţată Falun Gong a avut loc pe o scară largă. |
| 2007 |
a. China promite să încheie cu obţinerea de organe de la deţinuţii condamnaţi la moarte (care nu trebuie confundat cu prizonierii de conştiinţă). b. Ministerul Sănătăţii acreditează 164 de spitale să continue să facă transplanturi de organe. |
| 2014 | Huang Jiefu, fost vice-ministru al Sănătăţii, a anunţat că prizonierii condamnaţi la moarte vor deveni parte a sistemului de alocare unificat şi vor fi consideraţi drept cetăţeni donatori voluntari. |
| 2015 | China anunţă că a încetat folosirea de organe de la prizonierii executaţi. |
| 2016 | La 22 iunie, trei investigatori independenţi au publicat un raport actualizat de 680 de pagini despre natura „la cerere” şi scara de transplant de organe în China, şi a constatat că volumul de transplant este cu mult mai mare decât cel estimat anterior. |
Cum puteţi ajuta
Confruntat cu astfel de atrocităţi comise împotriva semenilor, fiecare membru al societăţii are datoria de a vorbi şi de a acţiona în numele celor care nu pot vorbi pentru ei înşişi. Puteţi avea un mare impact prin:
- fiind informaţi şi spunându-le celorlalţi să ştie ce se întâmplă şi ce pot face
- făcând cunoscut faptul că aceste crime nu poate fi tolerate de către comunitatea internaţională
- sprijinind legislaţia pentru a preveni persoanele şi instituţiile să devină complice la aceste crime
