Forbes: Cum rămân nepedepsiți medicii chinezi care recoltează organele

Practicanţii şi simpatizanţii Falun Gong expun crimele de recoltare forțată de organe purtând portrete ale practicanților Falun Gong omorâți.

În ultimele săptămâni ale lunii decembrie 2018, Organizația Mondială pentru Investigarea Persecuției Falun Gong (WOIPFG) a lansat un nou  raport care confirmă faptul că medicii chinezi au fost implicați în recoltarea de organe de la practicanții Falun Gong.

Raportul a fost dat publicității acum câteva săptămâni după ce un tribunal al poporului – numit  Tribunal Independent pentru Investigarea Recoltării Forțate de Organe de la Prizonierii de Conștiință din China  – China Tribunal (Tribunalul Chinei) și-a deschis porțile.

Tribunalul Chinei a fost organizat timp de trei zile pentru a explora problemele legate de recoltarea de organe în China. În timpul audierilor, membrii Tribunalului au audiat aproximativ 30 de martori și experți pe această temă. Tribunalul anticipează că va organiza audieri suplimentare la începutul anului 2019 pentru a oferi un forum pentru dezbaterile privind dovezile tot mai numeroase ale atrocităților.

Printr-o decizie interimară, Tribunalul Chinei s-a pronunțat deja cu privire la dovezile disponibile până în prezent. Membrii Tribunalului  au fost de acord în unanimitate că:

“În China, recoltarea forțată de organe de la prizonieri de conștiință a fost practicată pentru o perioadă substanțială de timp, implicând un număr foarte mare de victime”.

Termenii vagi ai hotărârii interimare sunt de așteptat atunci când se ia în considerare natura infracțiunilor raportate ca fiind comise. Afacerea recoltării de organe nu lăsa mulți martori în viață să depună mărturie.

Tribunalul Chinei a identificat mai multe încălcări ale drepturilor omului, inclusiv încălcarea dreptului la viață stipulat în articolul 3 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, dreptul de a fi recunoscut în fața legii (articolul 6), dreptul la egalitate în fața legii (articolul 7), dreptul de a nu fi supus arestării arbitrare (articolul 9), dreptul la un proces echitabil (articolul 10), dreptul de a fi prezumat nevinovat până la dovedirea vinovăției (articolul 11) și dreptul de a nu fi supus torturii (articolul 5).

Tribunalul Chinei nu a răspuns încă la întrebarea dacă au fost săvârșite infracțiuni în temeiul dreptului internațional. Înfăptuirea anumitor infracțiuni internaționale despre care se presupune că au fost săvârșite poate fi stabilită doar de un tribunal internațional împuternicit, însă Tribunalul Chinei ar trebui să aibă cel puțin capacitatea de a o identifica.

Tribunalul Chinei a colectat, de asemenea, probe de la martori și experți care pot ajuta la acțiunile întreprinse ulterior pentru a aborda problemele care înconjoară recoltarea de organe și orice alte infracțiuni săvârșite de cei care participă la această practică. O judecată finală este așteptată la începutul anului 2019.

În hotărârea interimară, Tribunalul Chinei a declarat că “există concepte periculoase de suveranitate care ar permite acum altor țări, în interiorul granițelor lor, să nu-și considere proprii cetățeni ca făcând parte din familia umanității – ce este protejată de drepturi esențiale. Aceste concepte trebuie să fie confruntate și prin confruntarea lor cu decizii clare și concrete, precum cele privind recoltarea forțată de organe, pot să apară beneficii reale”.

Aceasta este o cerere de acțiune internațională pentru investigarea atrocităților și urmărirea penală a autorilor. Cu toate acestea, în prezent, nu există nici o instanță internațională competentă care să investigheze și să pedepsească atrocitățile comise pe teritoriul Chinei.

China nu este semnatară a Statutului de la Roma și, prin urmare, Curtea Penală Internațională (singura instanță penală internațională permanentă în vigoare) nu are jurisdicție teritorială asupra atrocităților comise în China. Consiliul de Securitate al ONU ar putea înființa un tribunal penal ad-hoc pentru a examina atrocitățile. Cu toate acestea, orice astfel de pas al Consiliului de Securitate al ONU ar fi blocat de veto-ul chinez (China, fiind unul din cei cinci membrii permanenți, are un drept de veto care blochează orice procedură în cadrul Consiliului de Securitate al ONU).

În mod evident, Tribunalul Chinei nu poate investiga pe deplin infracțiunile și nu poate să-i acuze pe infractori. Cu toate acestea, ceea ce poate face Tribunalul Chinei este să scoată la lumină atrocitățile și să declanșeaze acțiunile care trebuie întreprinse de comunitatea internațională.

În acest stadiu, Tribunalul Chinei nu a confirmat dacă au fost săvârșite infracțiuni în temeiul dreptului internațional. Cu toate acestea, pe baza mărturiilor martorilor și experților audiați de Tribunalul Chinei, este clar că recoltarea de organe a condus, în cele din urmă, la moartea pacienților. Practica are un caracter criminal clar. Fie că este vorba de omor prin imprudență sau crimă (sau chiar atrocități în masă, genocid, sau crime împotriva umanității) acestea sunt probe care vor trebui colectate. Cu toate acestea, însă, este clar că nu există niciun temei legal al unei astfel de practici. Întrebarea este atunci – vor reuși să scape nepedepsiți medicii chinezi care comit crimele de recoltare a organelor?