Declaraţia de la Istanbul 2008

Declaraţia de la Istanbul
cu privire la Traficul de Organe şi Turismul de Transplant

A participanţilor la Reuniunea Internaţională privind Turismul de Transplant şi Traficul de Organe convocată de Societatea de Transplant şi Societatea Internaţională de Nefrologie la Istanbul, Turcia, 30 aprilie – 2 mai 2008*

Preambul

Transplantul de organe, unul din miracolele domeniului medical al secolului douăzeci, a prelungit şi ameliorat viețile sutelor de mii de pacienţi din întreaga lume. Multitudinea de progrese ştiinţifice şi clinice, de o importanţă majoră, pe care le-au atins specialiștii dedicaţi din domeniului sănătăţii, precum şi numeroasele acte de generozitate ale donatorilor de organe şi ale familiilor lor, au făcut ca transplantul de organe să devină nu numai o terapie de salvare a vieţilor, ci şi un simbol strălucitor de solidaritate umană. Totuşi, aceste realizări au fost pătate de către numeroasele rapoarte cu privire la traficul de fiinţe umane folosite ca surse de organe şi cu privire la pacienţii – turişti proveniţi din ţări bogate şi care călătoresc în străinătate în scopul procurării organelor de la oameni săraci. În 2004 Organizaţia Mondială a Sănătăţii a solicitat statelor membre „să ia măsuri de protejare ale celor mai sărace şi vulnerabile pături sociale contra turismului de transplant şi comercializării cu ţesuturi şi organe, inclusiv atenţionarea asupra problemei mai largi cu privire la traficul internaţional de ţesuturi şi organe umane” (1).

În scopul abordării problemelor urgente şi în creştere cu privire la comercializarea organelor, turismului de transplant şi a traficului cu donatorii de organe, în contextul penuriei de organe la nivel global, a fost organizată o Reuniune la nivel Înalt cu participarea a peste 150 de reprezentanţi ai domeniului ştiinţific şi medical din întreaga lume, a funcţionarilor de stat, oamenilor de ştiinţă din domeniul social şi al eticii, care a avut loc la Istanbul în perioada 30 aprilie – 2 mai 2008. Lucrările pregătitoare pentru reuniune le-a îndeplinit Comitetul de Coordonare convocat de către Societatea De Transplant (SDT) şi Societatea Internaţională de Nefrologie (SIN) în Dubai, în luna decembrie 2007. Proiectul declaraţiei elaborat de către acest comitet a fost pe larg difuzat şi apoi redactat în lumina comentariilor primite. La Reuniune, proiectul redactat a fost revizuit de către grupurile de lucru şi finalizat în cadrul deliberărilor în plen.

Declaraţia reprezintă consensul la care au ajuns participanţii la Reuniune. Toate ţările au nevoie de un cadru legal şi profesional în procesul guvernării activităţilor de donare şi transplant de organe, precum şi de un sistem transparent de supraveghere reglementată care să garanteze siguranţa donatorului şi a recipientului precum şi aplicarea standardelor şi interzicerea practicelor contrare eticii.

Practicile ce contravin eticii sunt, în parte, consecinţa nedorită a penuriei de organe disponibile pentru transplant, existentă la nivel global. Astfel, fiecare stat ar trebui să depună efort atât pentru a asigura implementarea programelor de prevenire a insuficienței

de organe cât şi pentru a furniza organe pentru satisfacerea necesităţilor de transplant ale rezidenţilor săi din partea donatorilor din cadrul propriei populaţii sau prin intermediul cooperării regionale. Potenţialul terapeutic al procesului de utilizare a organelor de la donatori decedaţi ar trebui mărit la maximum nu numai în cazul transplantului de rinichi ci şi în cazul altor organe, conform necesităților de transplant a fiecărei țări. Eforturile ce vizează iniţierea şi consolidarea procesului de transplant a organelor de la donatori decedaţi sunt esenţiale în reducerea poverii ce cade asupra donatorilor vii. Programele educaţionale sunt utile la depăşirea obstacolelor, concepţiilor greşite şi a neîncrederii care la moment împiedică dezvoltarea transplantului, în mod suficient, de la donatorii decedaţi; succesul programelor de transplant mai depinde şi de existenţa unei infrastructuri relevante ale sistemului de sănătate.

Accesul la asistenţa medicală este un drept al omului dar, care, nu totdeauna se realizează. Prestarea serviciilor de asistenţă donatorilor vii până la, în timpul şi după intervenţia chirurgicală – aşa cum se descrie în rapoartele forumurilor internaţionale, organizate de către SDT la Amsterdam şi Vancouver (2-4) – nu este mai puțin esenţială decât îngrijirea acordată recipienţilor de transplant. Obţinerea unui rezultat pozitiv pentru recipient nu justifică nicidecum vătămarea adusă donatorului viu; dimpotrivă, transplantul de la un donator viu se consideră a fi efectuat cu succes în cazul când ambii, atât recipientul cât şi donatorul, se simt bine.

Această Declaraţie are la bază principiile Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului (5). Prezenţa vastă a diverşilor reprezentanţi la Reuniunea de la Istanbul reflectă importanţa colaborării la nivel internaţional cât şi a consensului global în scopul îmbunătăţirii practicilor de donare şi transplant. Declaraţia va fi prezentată pentru examinare organizaţiilor profesionale relevante precum şi autorităţilor din domeniul sănătăţii ale tuturor țărilor. Moştenirea transplantului nu trebuie să fie victimele nevoiașe ale traficului de organe şi ale turismului de transplant ci mai degrabă o celebrare a dăruirii de sănătate din partea unui individ altuia.

Definiţii

Traficul de organe constă în recrutarea, transportarea, transferarea, adăpostirea sau primirea persoanelor vii sau decedate ori ale organelor lor prin ameninţare sau utilizarea forţei ori prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă, înșelăciune, abuz de putere sau de o situaţie de vulnerabilitate, ori prin oferirea sau primirea de la o terţă parte a plăţilor sau beneficiilor pentru obţinerea transferului de control asupra potenţialului donator în scopul exploatării lui prin prelevarea de organe pentru transplant (6).

Comerţul de transplant se prezintă sub forma unei politici sau practici în cadrul căreia organul este trat drept marfă, fiind, inclusiv, cumpărat sau vândut ori folosit sub formă de câştig material.

Călătoria în scop de transplant este circulaţia organelor, donatorilor, recipienţilor sau specialiștilor în domeniul transplantului dincolo de frontierele jurisdicţionale pentru efectuarea transplantului. Călătoria în scop de transplant se transformă în turism de transplant în cazul în care aceasta implică traficul de organe şi/sau comerţul de transplant sau dacă resursele (organele, specialiștii şi centrele de transplant) destinate pentru oferirea transplantului pacienţilor din exteriorul unei ţări subminează capacitatea statului de a oferi servicii de transplant propriei populaţii.

Principii

1. Guvernele naţionale, în colaborare cu organizaţiile internaţionale şi non- guvernamentale, ar trebui să elaboreze şi implementeze programe ample de screening, prevenire şi tratare a insuficienţei de organ, care să includă:

a. Promovarea cercetărilor ştiinţifice fundamentale şi clinice;
b. Programe eficiente, create în baza reglementărilor internaţionale, de tratare şi menţinere a pacienţilor în stadiul final al bolii, aşa ca programe de dializă pentru pacienţii cu boli renale, de diminuare a morbidităţii şi mortalităţii, alături de programele de transplant pentru astfel de boli;
c. Transplantul de organe ca tratament de elecţie, în cazul insuficienţei de organ, pentru recipienţi potriviţi din punct de vedere medical.

2. În fiecare țară și jurisdicție să se elaboreze şi implementeze norme legislative de guvernare a recuperării organelor de la donatorii decedaţi sau vii, precum şi practicilor de transplant, în conformitate cu standardele internaţionale.

a. Să fie elaborate şi implementate politici şi proceduri de extindere la maximum a numărului de organe disponibile pentru transplant, în conformitate cu aceste principii;
b. Practica de donare şi transplant solicită supraveghere şi responsabilitate din partea autorităţilor din domeniul sănătăţii în fiecare ţară pentru a garanta transparenţă şi siguranţă;
c. Procesul de supraveghere necesită crearea unui registru naţional sau regional pentru înregistrarea transplanturilor de la donatori decedaţi sau vii;
d. Componentele cheie a programelor eficiente includ educarea şi sensibilizarea publicului, educarea şi formarea profesională în domeniul sănătăţii şi responsabilităţile şi răspunderea pe care o poartă părţile interesate în sistemul naţional cu privire la donarea şi transplantul de organe.

3. Organele destinate transplantului să fie alocate echitabil în cadrul statelor sau jurisdicţiilor, recipienţilor corespunzători fără a ţine cont de sex, etnie, religie sau starea socială ori financiară.

a. Aspectele financiare sau câştigul material a oricăreia din părţi nu trebuie să influenţeze aplicarea regulilor relevante de alocare.

4. Obiectivul primar al programelor şi politicilor de transplant să fie oferirea asistenţei medicale optime pe termen scurt şi lung pentru promovarea sănătăţii atât a donatorilor cât şi a recipienţilor.

a. Aspectele financiare sau câştigul material a oricăreia din părţi nu trebuie să înlocuiască consideraţiunea primordială faţă de sănătatea şi bunăstarea donatorilor şi recipienţilor.

5. Jurisdicţiile, statele şi regiunile să depună efort de a obţine autosuficienţă cu privire la donarea de organe prin oferirea unui număr suficient de organe rezidenţilor care au nevoie de ele din interiorul ţării sau prin cooperarea regională.

a. Colaborarea între state nu este în contradicţie cu starea de autosuficienţă la nivel naţional atât timp cât prin această colaborare sunt protejaţi cei vulnerabili, se promovează egalitatea între persoanele donatoare şi recipienţi şi totodată nu încalcă aceste principii;
b. Tratamentul pacienţilor din exteriorul ţării sau a jurisdicţiei este acceptabil numai dacă acest fapt nu subminează posibilităţile statului de a oferi serviciile de transplant propriei populaţii.

6. Traficul de organe şi turismul de transplant încalcă principiile echităţii, justiţiei şi respectului faţă de demnitatea umană şi trebuie să fie interzise. Deoarece comerţul de transplant vizează donatori nevoiași sau deveniţi vulnerabili prin alt mod, acest fapt duce, în mod inexorabil, spre lipsa de echitate şi justiţie, fapt ce trebuie interzis. Prin Rezoluţia 44.25 Adunarea Mondială a Sănătăţii a solicitat statelor să prevină achiziţionarea şi vinderea organelor umane pentru transplant.

a. Interdicţiile privind aceste practici ar trebui să includă interzicerea tuturor tipurilor de publicitate (inclusiv cele electronice şi mass media tipărită), solicitări sau intermedieri în scopul comerţului de transplant, traficului de organe sau turismului de transplant.
b. În cadrul acestor interdicţii ar trebui fi incluse şi sancţiunile pentru fapte, aşa ca depistarea din punct de vedere medical a donatorilor sau organelor ori transplantarea organelor, care contribuie la susţinerea, încurajarea sau utilizarea produselor de pe urma traficului de organe sau turismului de transplant.
c. Practicile utilizate de ai determina pe indivizii sau grupurile vulnerabile (aşa ca persoane analfabete sau nevoiașe, imigranţi fără acte, prizonieri şi refugiaţi politici sau economici) să devină donatori vii sunt incompatibile cu scopul de combatere a traficului de organe, turismului de transplant şi comerţului de transplant.

Propuneri

În scopul sporirii numărului de donatori şi a prevenirii traficului de organe, comerţului de transplant şi turismului de transplant precum şi a încurajării programelor legitime de transplant salvatoare de vieţi, participanţii la Reuniunea de la Istanbul sugerează în conformitate cu aceste principii următoarele strategii:

De răspuns necesităţilor de sporire a procesului donării de organe de la donatori decedaţi:

1. Guvernele, în colaborare cu instituţiile de îngrijire a sănătăţii, specialiști şi organizaţiile non-guvernamentale, să ia măsurile corespunzătoare de sporire a procesului donării de organe de la donatori decedaţi. Să fie luate măsuri de înlăturare a obstacolelor şi constrângerilor privind donarea de organe de la donatori decedaţi.
2. În ţările, unde nu sunt instituite donarea sau transplantul de organe de la donatori decedaţi, să fie adoptate, la nivel național, legi ce ar iniția donarea de organe de la donatori decedaţi şi ar crea infrastructura de transplant, astfel, ca fiecare țară să atingă potențialul donării de organe de la donatori decedați.
3. În toate țările în care donarea de organe de la donatori decedaţi a fost deja inițiată, să fie mărit la maximum potențialul terapeutic al donării și transplantului de organe de la donatori decedați.
4. Țările cu programe de transplant de la donatori decedați bine stabilite, sunt încurajate să facă schimb de informații și să se împărtășească cu experiența proprie și tehnologiile utilizate cu statele care caută să îmbunătățească eforturile ce țin de donarea de organe.

De garantat protecția și siguranța donatorilor vii precum și considerațiunea corespunzătoare pentru actele lor eroice pe parcursul combaterii turismului de transplant, traficului de organe și a comerțului de transplant:

1. Actul de donare să fie considerat drept unul eroic și demn de tot respectul ca atare, atât de către reprezentanții guvernului cât și de organizațiile societății civile.

2. La determinarea corespunderii medicale și psihosociale ale donatorilor vii a se baza pe recomandările Forumurilor de la Amsterdam și Vancouver (2-4).

a. Mecanismele pentru acordul informat să aibă incorporate prevederi de evaluare a stării de conștientizare a donatorului, inclusiv de estimare a impactului psihologic al procesului;
b. Pe parcursul screening-ului toți donatorii să fie supuși evaluării psihosociale din partea specialiștilor în sănătatea mintală.

3. Asistența acordată donatorilor de organe, inclusiv celor care au fost victime ale traficului de organe, comerțului de transplant și turismului de transplant, reprezintă responsabilitatea crucială a tuturor jurisdicțiilor ce au sancționat transplantul de organe cu utilizarea unor astfel de practici.

4. Să fie asigurată prin sisteme și structuri standardizarea, transparența și responsabilitatea suportului oferit la procesul de donare.

a. Să fie stabilite mecanisme de transparență a procesului și de urmărire;
b. Consimțământul informat să fie obținut atât referitor la procesul de donare cât și la cel de urmărire.

5. Prevederile cu privire la asistență, includ asistența medicală și cea psihosocială acordate la momentul donării și pentru orice consecințe pe termen scurt sau lung legate de donarea de organe.

a. În jurisdicțiile și statele unde lipsește asigurarea medicală universală, dispoziții cu privire la asigurarea de invaliditate, pe viață și a sănătății în raport cu evenimentul de donare este o cerință necesară în oferirea asistenței donatorului;
b. În jurisdicțiile în care asigurarea medicală universală există, serviciile guvernamentale să asigure donatorilor accesul la asistență medicală corespunzătoare legată de evenimentul de donare;
c. Acoperirea asigurării sănătății sau pe viață și oportunitățile de angajare în câmpul muncii a persoanelor ce au donat organe să nu fie compromise;
d. Tuturor donatorilor să fie acordate serviciile psihosociale în calitatea lor de componente standarde ale urmăririi;
e. În cazul insuficienței de organ la donator, donatorul să primească:

i. Asistență medicală de susținere, inclusiv dializa pentru cei cu insuficiență renală și
ii. Prioritate pentru acces la transplant, integrată în regulile existente de alocare astfel cum ele se aplică, atât la transplantul de organe de la donatori vii cât și decedați.

6. Rambursarea completă a costurilor reale, confirmate documentar, pentru donarea unui organ nu constituie plata pentru organ ci este mai degrabă o parte din costurile legale necesare pentru tratamentul recipientului.

a. Așa gen de rambursare ale costurilor ar trebui să fie efectuată de către partea responsabilă pentru costurile de tratament a recipientului de transplant (așa ca, departamentul pentru sănătate al guvernului sau asiguratorul de sănătate);
b. Costurile relevante și cheltuielile să fie calculate și administrate prin utilizarea de metodologii transparente în conformitate cu normele naționale;
c. Rambursarea costurilor aprobate să fie efectuată direct părții care oferă serviciul (așa ca, spitalul care a oferit asistență medicală donatorului);
d. Rambursarea venitului pierdut și a cheltuielilor suportate din propriul buzunar de către donator, să fie administrată, mai degrabă, de către agenția care se ocupă de transplant, decât achitată direct donatorului de către recipient.

7. Cheltuielile legitime care pot fi rambursate în urma confirmării documentare, includ:

a. costul evaluărilor medicale și psihologice ale potențialilor donatori vii care sunt excluși pentru donare (spre ex., din cauza rezultatelor analizelor medicale sau imunologice depistate pe parcursul procesului de evaluare);
b. costurile suportate la organizarea și executarea fazelor pre-, peri-, și postoperatorii a procesului de donare (spre ex., apeluri telefonice de lungă – distanță, cheltuieli legate de călătorie, cazare și de ședere);
c. cheltuielile medicale suportate în legătură cu asistența acordată donatorului după externare;
d. venitul pierdut în legătură cu donarea (conform normele naționale).

Referințe

1. Rezoluția 57.18 a Adunării Mondiale a Sănătății, Transplantul de organe și țesuturi umane, 22 mai 2004,
http://www.who.int/gb/ebwha/pdf files/WHA57/A57 R18-en.pdf.

2. Comitetul de Etică a Societății pentru Transplant (200). Declarația de Consens a Forumului din Amsterdam cu privire la Asistența acordată Donatorilor Vii de Rinichi. Transplant 78(4):491-92.

3. Barr ML, Belghiti J, Villamil FG, Pomfret EA, Sutherland DS, Gruessner RW, Langnas AN & Delmonico FL (2006). Raport al Forumului din Vancouver cu privire la Asistența acordată Donatorilor Vii de Organe. Transplant 81(10):1373- 85.

4. Pruett TL, Tibell A, Alabdulkareem A, Bhandari M, Cronon DC, Dew MA, Dib- Kuri A, Gutmann T, Matas A, McMurdo L, Rahmel A, Rizvi SAH, Wright L & Delmonico FL (2006). Declarația referitor la Etică a Forumului de la Vancouver privind Donatorii Vii de Plămâni, Ficat, Pancreas și Intestine. Transplant 81(10):1386-87.

5. Declarația Universală a Drepturilor Omului, adoptată de către Adunarea Generală a NU la date de 10 decembrie 1948, http://www.un.org/Overwiew/rights.html.

6. În Baza Articolului 3a a Protocolului de Prevenire, Suprimare și Sancționare a Traficului de Persoane Îndeosebi de Femei și Copii, Completând Convenția Națiunilor Unite Împotriva Criminalității Transnaționale Organizate, http://www.uncjin.org/Documents/Conventions/dcatoc/final_documents 2/convention %20traff eng.pdf.

* Selectarea participanţilor la Reuniunea Internaţională privind Turismul de Transplant şi Traficul de Organe și modalitatea de organizare a reuniunii, a avut loc după cum urmează:

Procesul și Selectarea Participanților

Comitetul de Coordonare:

Comitetul de Coordonare a fost selectat de către Comitetul Organizatoric din componența căruia făceau parte Mona Alrukhami, Jeremy Chapman, Francis Delmonico, Mohamed Sayegh, Faissal Shaheen și Annika Tibell.

Din Comitetul de Coordonare făcea parte conducerea Societății De Transplant, inclusiv Președintele ales și Președintele Comisiei pentru Etică, cât și a Societății Internaționale de Nefrologie, inclusiv Vice Președintele Societății și persoane care dețin funcții în Consiliu. Din Comitetul de Coordonare au făcut parte reprezentanți din fiecare regiune continentală, de pe întregul glob, care dispun de programe de transplant.

Misiunea Comitetului de Coordonare a fost elaborarea unei Declarații spre a fi examinată de către un grup divers de participanți la Reuniunea de la Istanbul. Comitetul de Coordonare a fost responsabil și de elaborarea listei de participanți ce urmau a fi invitați la Reuniunea de nivel înalt.

Selectarea Participanților la Reuniunea de la Istanbul:

Comitetul de Coordonare a selectat participanții la Reuniunea de la Istanbul în funcție de următoarele considerente:

• Relațiile dintre țară și Societatea De Transplant care reprezintă practic toate țările cu programe de transplant;
• Reprezentanții societăților internaționale și ai Vaticanului;
• Persoane care dețin poziții de conducere în domeniul nefrologiei și de transplant;
• Părți interesate de aspectul politicilor publice cu privire la transplantul de organe și
• Specialiști în etică, antropologie, sociologie precum și savanți în drept bine- recunoscuți pentru scrierilor lor referitor la politicile și practicile de transplant.

Nici o persoană sau grup de persoane nu au fost chestionate în raport cu opinia, practicile sau filosofia lor anterior selectării efectuată de Comitetul de Coordonare sau a Reuniunii de la Istanbul.

După elaborarea și revizuirea de către Comitetul de Coordonare a listei participanților propuși, lor le-a fost expediată o scrisoare cu invitația la Reuniunea de la Istanbul cu următorul conținut:

• misiunea Comitetului de Coordonare de elaborare a proiectului unei Declarații spre examinarea tuturor participanților de la Istanbul;
• agenda și formatul grupurilor de lucru din cadrul Reuniunii;
• procedura de selectare a participanților;
• subiectele grupurilor de lucru;
• o invitație către participanți de a indica preferințele lor ce țin de grupurile de lucru;
• intenția de a comunica un proiect și alte materiale până la convocarea Reuniunii;
• scopul Reuniunii de a întocmi o Declarație finală prin care s-ar ajunge la un consens și ar aborda problemele legate de traficul de organe, turismul și comerțul de transplant și prevedea principiile bunei practici și a soluțiilor recomandate de abordare a penuriei de organe;

• aducerea la cunoștință a faptului că Astellas Pharmaceuticals a oferit finanțare pentru desfășurarea Reuniunii;
• asigurarea cu cazare la hotel și în timpul călătoriei pentru toți participanții.

Din aproape 170 de persoane invitate, 160 și-au exprimat acordul de participare iar 152 au fost capabile de a participa la Reuniunea ce avut loc la Istanbul în perioada 30 aprilie- 2 mai 2008. Deoarece lucrul asupra Declarației de la Reuniune trebuia efectuat prin divizarea proiectului documentului în părți separate, invitații la Reuniune au fost repartizați pe grupuri de lucru tematice, în baza răspunsurilor lor cu privire la subiecte anumite, asupra cărora ei doreau să-și concentreze atenția înaintea și pe parcursul Reuniunii.

Pregătirea Declarației:

Proiectul Declarației pregătit de către Comitetul de Coordonare a fost livrat tuturor participanților pentru evaluare și sugestii cu mult timp înainte de Reuniune. Comentariile și sugestiile primite din timp au fost revizuite de către Comitetul de Coordonare și predate liderilor grupului de lucru corespunzător la Reuniune. (Liderii grupurilor de lucru au fost selectați și numiți de către Comitetul de Coordonare.)

Formatul Reuniunii la nivel înalt a permis sesiunilor în grupuri mici din cadrul grupurilor de lucru să poată lua în considerare răspunsurile în scris primite de la participanți înaintea Reuniunii precum și comentariile din partea fiecărui participant la grupurile de lucru. Ideile elaborate de către grupurile de lucru au fost propuse în calitate de completări și revizuiri la proiect. La convocarea din nou de către Reuniune a sesiunii plenare, Conducătorii fiecărui grup de lucru au prezentat rezultatele sesiunilor în grupuri mici pentru discuții tuturor participanților la Reuniune. Pe parcursul procesului de revizuire, textul fiecărui compartiment din Declarație a fost afișat pe un ecran în fața participanților la plenară și a fost modificat în lumina comentariilor lor până când s-a ajuns la un consens referitor la fiecare punct.

Conținutul Declarației derivă din consensul la care au ajuns participanții la Reuniune în cadrul sesiunilor plenare care au avut loc la data de 1 și 2 mai 2008. Imediat după Reuniune a fost creat un grup de formatare pentru abordarea problemelor legate de punctuație, gramatică și alte aspecte conexe și pentru înregistrarea Declarației în forma ei finală.

Participanții la Reuniunea de la Istanbul

Numele Prenumele Țara
Abboud Omar Sudan
*Abbud-Filho Mario Brazil
Abdramanov Kaldarbek Kyrgyzstan
Abdulla Sadiq Bahrain
Abraham Georgi India
Abueva Amihan V. Philippines
Aderibigbe Ademola Nigeria
*Al-Mousawi Mustafa Kuwait
Alberu Josefina Mexico
Allen Richard D.M. Australia
Almazan-Gomez Lynn C. Philippines
Alnono Ibrahim Yemen
*Alobaidli Ali Abdulkareem United Arab Emirates
*Alrukhaimi Mona United Arab Emirates
Álvarez Inés Uruguay
Assad Lina Saudi Arabia
Assounga Alain G. South Africa
Baez Yenny Colombia
*Bagheri Alireza Iran
*Bakr Mohamed Adel Egypt
Bamgboye Ebun Nigeria
*Barbari Antoine Lebanon
Belghiti Jacques France
Ben Abdallah Taieb Tunisia
Ben Ammar Mohamed Salah Tunisia
Bos Michael The Netherlands
Britz Russell South Africa
Budiani Debra USA
*Capron Alexander USA
Castro Cristina R. Brazil
*Chapman Jeremy Australia
Chen Zhonghua Klaus People’s Republic of China
Codreanu Igor Moldova
Cole Edward Canada
Cozzi Emanuele Italy
*Danovitch Gabriel USA
Davids Razeen South Africa
De Broe Marc Belgium
*De Castro Leonardo Philippines
*Delmonico Francis L. USA
Derani Rania Syria
Dittmer Ian New Zealand
Domínguez-Gil Beatriz Spain
Duro-Garcia Valter Brazil
Ehtuish Ehtuish Libya
El-Shoubaki Hatem Qatar
Epstein Miran United Kingdom
*Fazel Iraj Iran
Fernandez Zincke Eduardo Belgium
Garcia-Gallont Rudolf Guatemala
Ghods Ahad J. Iran
Gill John Canada
Glotz Denis France
Gopalakrishnan Ganesh India
Gracida Carmen Mexico
Grinyo Josep Spain
Ha Jongwon South Korea
*Haberal Mehmet A. Turkey
Hakim Nadey United Kingdom
Harmon William USA
Hasegawa Tomonori Japan
Hassan Ahmed Adel Egypt
Hickey David Ireland
Hiesse Christian France
Hongji Yang People’s Republic of China
Humar Ines Croatia
Hurtado Abdias Peru
Ismail Moustafa Wesam Egypt
Ivanovski Ninoslav Macedonia
*Jha Vivekanand India
Kahn Delawir South Africa
Kamel Refaat Egypt
Kirpalani Ashok India
Kirste Guenter Germany
*Kobayashi Eiji Japan
Koller Jan Slovakia
Kranenburg Leonieke The Netherlands
*Lameire Norbert Belgium
Laouabdia-Sellami Karim France
Lei Ruipeng People’s Republic of China
*Levin Adeera Canada
Lloveras Josep Spain
Lõhmus Aleksander Estonia
Luciolli Esmeralda France
Lundin Susanne Sweden
Lye Wai Choong Singapore
Lynch Stephen Australia
*Maïga Mahamane Mali
Mamzer Bruneel Marie-France France
Marie Nicole Austria
*Martin Dominique Australia
*Masri Marwan Lebanon
Matamoros Maria A. Costa Rica
Matas Arthur USA
McNeil Adrian United Kingdom
Meiser Bruno Germany
Meši Enisa Bosnia
Moazam Farhat Pakistan
Mohsin Nabil Oman
Mor Eytan Israel
Morales Jorge Chile
Munn Stephen New Zealand
Murphy Mark Ireland
*Naicker Saraladevi South Africa
Naqvi S.A. Anwar Pakistan
*Noël Luc WHO
Obrador Gregorio Mexico
Oliveros Yolanda Philippines
Ona Enrique Philippines
Oosterlee Arie The Netherlands
Oyen Ole Norway
Padilla Benita Philippines
Pratschke Johann Germany
Rahamimov Ruth Israel
Rahmel Axel The Netherlands
Reznik Oleg Russia
*Rizvi S. Adibul Hasan Pakistan
Roberts Lesley Ann Trinidad and Tobago
*Rodriguez-Iturbe Bernardo Venezuela
Rowinski Wojciech Poland
Saeed Bassam Syria
Sarkissian Ashot Armenia
*Sayegh Mohamed H. USA
Scheper-Hughes Nancy USA
Sever Mehmet Sukru Turkey
*Shaheen Faissal A. Saudi Arabia
Sharma Dhananjaya India
Shinozaki Naoshi Japan
Simforoosh Nasser Iran
Singh Harjit Malaysia
Sok Hean Thong Cambodia
Somerville Margaret Canada
Stadtler Maria USA
*Stephan Antoine Lebanon
Suárez Juliette Cuba
Suaudeau Msgr. Jacques Italy
Sumethkul Vasant Thailand
Takahara Shiro Japan
Thiel Gilbert T. Switzerland
Tibell Annika Sweden
Tomadze Gia Georgia
*Tong Matthew Kwok-Lung Hong Kong
Tsai Daniel Fu-Chang Taiwan
Uriarte Remedios Philippines
Vanrenterghem Yves F.C. Belgium
*Vathsala A. Singapore
Weimar Willem The Netherlands
Wikler Daniel USA
Young Kimberly Canada
Yuldashev Ulugbek Uzbekistan
Zhao Minggang People’s Republic of China

 

* = Membrii Comitetului de Coordonare. (William Couser, SUA, a fost și el membru al Comitetului de Coordonare dar nu a avut posibilitate de a participa la Reuniune.)

Linkul Declarației de la Istanbul 2008