Fenomenul traficului de organe si turismului pentru transplant este în plină expansiune, în parte pentru că reglementările mai puțin restrictive ale anumitor țări permit astfel de “tranzacții”, sau nu le interzic în mod expres, sau pentru că mecanismele de aplicare ale legii lipsesc.
Dar, de asemenea, pentru că în “țările client” nu s-au adoptat măsuri pentru a descuraja pacienții să călătorească în străinătate pentru efectuarea unui transplant în condiții considerate ilegale în țările lor de origine.
Problema traficului de organe poate fi abordată numai prin eforturi concertate la nivel mondial prin prezența consensului internațional și claritate juridică în ceea ce privește faptele ce constituie infracțiuni legate de transplant, inclusiv utilizarea de organe de la prizonierii executați precum și armonizarea politicilor și punerea bazelor cooperării internaționale în domeniu, oferind un cadru juridic cuprinzător pentru prevenirea și combaterea tuturor activităților de transplant care încalcă drepturile fundamentale ale omului.
În Spania, care este considerată model în privinta reglementărilor privind traficul ilicit de organe umane legea prevede că aceia care promovează, încurajează, facilitează sau fac publicitate procurării sau traficului ilegal de organe umane (ale unei terțe persoane) sau transplantului acestora vor fi pedepsiţi cu închisoarea între șase si doisprezece ani, în cazul unui organ vital, și cu închisoarea între trei şi șase ani, în cazul unui organ care nu este vital.
În cazul în care primitorul de organ consimte la efectuarea transplantului de organe, cunoscând originea sa ilicită, acesta va fi pedepsit cu aceleași pedepse ca și în aliniatul anterior, care pot fi reduse cu unul sau două grade luând în considerare circumstanțele infracțiunii și ale celui vinovat.
Când răspunderea penală pentru infracţiunile prevăzute în acest articol, revine unei persoane juridice, acesteia ii va fi aplicată sancțiunea suspendării temporare a activităţii timp de doi până la cinci ani, precum și confiscarea bunurilor, produselor și profiturilor obținute din fapta penală.
Astfel, legea urmărește pedepsirea traficului de organe umane și publicitatea acestuia, care se realizează astăzi, în principal, prin intermediul Internet-ului, fie că este vorba de solicitarea sau de obținerea organelor de la un terț contra unei sume. Această incriminare vizează întregul lanț de activități criminale în scopul obținerii unui organ: oferirea lui pentru transplant, găsirea primitorului de organe, facilitarea efectuării transplantului ce se realizează, de obicei, prin intermediul turismului pentru transplant.
De asemenea, legea incriminează persoana care primește organul transplantat care, cunoscând ilegalitatea transplantului, consimte la aceasta. Dacă persoana care solicită aceste servicii, ai cărei bani finanțează și aduc profit organizației criminale, nu este pedepsită, legislația care vizează doar pedepsirea promotorilor traficului de organe și executanţilor va fi insuficientă.
Legea spaniolă mai urmărește pedepsirea organizației criminale având în vedere că infracțiunile legate de turismul pentru transplanturi de organe umane și de traficul de organe, sunt, de obicei comise în cadrul organizațiilor care au mijloacele și resursele necesare pentru a le pune în aplicare. Prin urmare, este necesar să se prevadă în mod expres impunerea directă de sancțiuni persoanei juridice implicate în aceste infracțiuni, sistarea activităţii acesteia și confiscarea profiturilor obținute.
În mod similar, în conformitate cu infracțiunea privind traficul ilicit de organe umane, Codul Penal spaniol extinde infracțiunea de trafic de ființe umane, luând în considerare, de asemenea, capturarea oamenilor pentru a le recolta organele. Astfel se subliniază necesitatea protejării victimelor acestor atacuri, deoarece ele sunt deja protejate în cazul în care traficul este destinat să le exploateze sexual sau prin muncă.
În Italia, legea prevede închisoare de la trei la doisprezece ani şi o amendă de la 50.000 la 300.000 de euro pentru oricine vinde, cumpără sau procură organe în mod ilegal. Şi, în cazul în care infracţiunea este comisă de către o persoană care exercită o profesie în domeniul medical, aceasta îşi va pierde dreptul de a-şi exercita profesia.
De asemenea, sunt pasibili de pedeapsă de la 3 la 7 ani şi o amendă similară cu cea anterioară, cei care organizează sau promovează excursii efectuate cu scopul proliferării traficului de organe.
În Israel, Legea Transplanturilor de Organe ratificată de Parlament în martie 2008 a inclus un capitol unic ce interzicea orice rambursare de cheltuieli pentru transplanturile de organe efectuate în străinătate, în cazul în care acestea au implicat procurare sau comercializare ilegală de organe.
De asemenea, la scurt timp dupa ratificare Legii, au fost emise reglementări prin care li se cerea tuturor companiilor israeliene de asigurări să stopeze rambursarea fondurilor pentru toate transplanturile de organe efectuate în țări unde se știe că au loc procurări ilegale de organe sau comerț ilegal. Aceste reglementări au fost implementate imediat de către societățile de asigurare, si, au oprit brusc și complet turismul israelian pentru transplanturi în China. Ele au ajutat, de asemenea, la reducerea globală a numărului de pacienți israelieni care călătoreau în scopuri de transplant și în alte țări ale lumii; numărul acestora a scăzut de la 155, în 2006, la doar 26 de pacienți, în 2011.
Meritul legii israeliene pentru transplantul de organe nu se rezumă la faptul că a închis porțile turismului israelian vizând obținerea de transplanturi. În paralel, ea include o serie de clauze unice, care deschid noi căi pentru creșterea numărului donărilor de organe pe plan național, atât de la persoane decedate, cât și de la donatori în viață, promovând astfel autonomia națională în donarea de organe, aşa cum s-a subliniat în Declarația de la Istanbul. De asemenea, legea a adoptat o politică nouă unică, acordând prioritate la primirea de organe a acelor candidați care, la rândul lor, s-au înregistrat ca donatori voluntari de organe.
Această politică fără precedent de alocare a organelor se bazează pe principiul etic de altruism reciproc și a fost îndreptată înspre abolirea comportamentului de tip free ride al solicitanților de transplanturi de organe care, din diverse motive, nu sunt de acord să fie, la rândul lor, înscriși ca donatori voluntari de organe.
Legea reglementează, de asemenea, compensații financiare modeste pentru donatorii în viață, pentru ca aceștia să nu fie prejudiciați financiar în procesul donării de organe. Acestea includ următoarele rambursări de beneficii nontransferabile către orice donator viu care a fost autorizat de Comitetul de Etică, toate aceste rambursări fiind făcute de către guvern: rambursarea câştigurilor pentru o perioadă de 40 zile, calculate în funcție de venitul mediu al donatorului în ultimele 3 luni înainte de donare (compensația pentru donatorii șomeri va fi calculată în conformitate cu salariul minim pe economie la momentul donării); acordarea unei sume fixe pentru transport, care să acopere naveta spre și de la spital pentru donator și rudele sale pe durata întregii spitalizări și a perioadei de monitorizare, plata unei indemnizații pentru recuperare fizică acoperind 7 zile, acordată în decurs de 3 luni de la donare; rambursarea cheltuielilor pe 5 ani pentru plata asigurărilor de viață, medicale și de pierdere a capacității de muncă, totul putând fi compensat la prezentarea polițelor de asigurare adecvate și a chitanțelor ce demonstrează plata acestora, precum și rambursarea costului a cinci consultații psihologice și al tratamentelor, după depunerea chitanțelor necesare. Toate aceste măsuri au dat deja roade, astfel încât, pe parcursul anului 2011, donarea de organe a crescut semnificativ, cu 68% față de 2010.
