Organele Statului

Cartea „Organele statului – Abuzul transplanturilor în China” este o compilaţie de eseuri care abordează problema spinoasă a provenienţei organelor folosite în industria de transplant a Chinei, abordând din unghiuri diferite tema abuzurilor în domeniul transplanturilor de organe în această ţară.

Cartea deschide subiectul recoltării de organe de la deţinuţi arătând că nu doar deţinuţii executaţi sunt supuşi recoltării de organe în China, dar şi prizonierii de conştiinţă.

“Organele statului” scrisă de 11 autori de pe 4 continente şi 7 ţări, din diferite medii profesionale, oferă o abordare variată a subiectului, care reflectă în ce mod restul lumii ar dori să vadă schimbarea practicilor din China. Eseurile includ declaraţii ale martorilor, informaţii oficiale, statistici, date cronologice şi analize în profunzime ale situaţiei din China.

Volumul merge mai departe ilustrând modul în care practicile lipsite de etică din China afectează de fapt standardele etice în restul lumii, şi, în acelaşi timp, dezvăluie modalităţi de a combate abuzul transplanturilor in China.

În China, potrivit declaraţiilor oficiale, peste 90% din organe provin de la prizonieri executaţi. Aceasta reprezintă deja o încălcare a standardelor medicale occidentale. Cu toate acestea, chiar dacă am lua în considerare această declaraţie oficială, există cca. 2.000 până la 8.000 de execuţii pe an, care ar trebui să asigure organele pentru 10.000-20.000 de transplanturi anuale.

Oare faptul că în China, în cazul a peste 90% dintre transplanturi, donatorii sunt deţinuţi, nu trezeşte o suspiciune că de fapt deţinuţii şi mai ales prizonierii de conştiinţă, sunt consideraţi oficial bănci de organe?

În august 2010, ONG-ul Doctori Împotriva Donării Forţate de Organe a făcut un apel către companiile farmaceutice prin care le solicita să evite implicarea în transplanturi care ar putea fi acceptabile din punct de vedere legal, dar nu şi etic.

Răspunsul companiilor la acest apel a constat în nouă studii clinice noi, implicând 1.200 de organe transplantate, desfăşurate în spitale civile şi militare chineze. Cu alte cuvinte, companiile farmaceutice nu numai că îşi promovează şi vând medicamentele în China, dar şi susţin dezvoltarea transplantului chiar în aceste condiţii de abuz.

Reacţia împotriva recoltării forţate de organe a venit din partea asociaţiilor profesionale şi a organizaţiilor nonguvernamentale, şi nu din partea statelor. World Medical Association şi organizaţiile transplantologilor au fost cele care au reacţionat.

Cartea „Organele statului – Abuzul transplanturilor în China” este o carte care îţi dă speranţe.

Iţi dă speranţe că principiile etice se pot afirma; în faţa unui stat puternic, susţinut prin neimplicare de alte state puternice, un grup de oameni – parlamentari, activişti în domeniul drepturilor omului, medici, jurişti, cetăţeni simpli ai unor state, cu toţii uniţi prin comuniunea sentimentelor şi a ideilor – poate determina o schimbare.

Iţi dă speranţe că, încet-încet, că cei fără de voce, cei oprimaţi de stat văd că cineva îi apără.

Iţi dă speranţe că oamenii devin solidari împotriva lăcomiei şi opresiunii, pentru apărarea demnităţii umane.

O carte ce merită citită de toată lumea, „Organele statului – Abuzul transplanturilor în China” răspunde la întrebarea dacă este etică utilizarea suferinţei şi vieţii unora pentru a reduce suferinţa şi a prelungi viaţa altora.

MEDICII REACȚIONEAZĂ ÎMPOTRIVA UNEI INDUSTRII MACABRE

În urma unor mărturii obținute de redacția ziarului Epoch Times din Washington, a reieșit că în China există lagăre de muncă asociate unor spitale, unde medicii efectuează operaţii de recoltare de organe de la deţinuţi politic. La câteva luni după ce Epoch Times a publicat materialele, o organizație care se ocupă de monitorizarea crimelor comise de Partidul Comunist Chinez împotriva mișcării spirituale Falun Gong a cerut unor anchetatori canadieni de prestigiu (David Kilgour și David Matas) să efectueze o investigație independentă asupra acuzațiilor. Ancheta acestora a confirmat cele mai sinistre bănuieli.

Volumul de față, „Organele Statului – Abuzul transplanturilor în China” este reacția medicilor la oroarea dezvăluită de anchetele precedente – o colecție de eseuri, scrise – în mare parte – de medici, unii dintre ei lideri de talie internațională ai chirurgiei de transplant, sub umbrela Organizaţiei Doctorilor Împotriva Recoltării Forţate de Organe (DAFOH)

MEDICINA DEVINE INSTRUMENT DE TEROARE, CONTROL POLITIC ȘI ÎMBOGĂȚIRE

Relatări obținute de jurnaliști ai ziarului Epoch Times descriau, în 2006, cazuri nemaiauzite despre operații de extragere de organe, pe viu și cu forța, de la deținuți politic. Într-un unul dintre cazuri crimele erau comise de medici ai spitalului Sujiatun, care avea arondat un lagăr de muncă subteran.

Conform mărturiilor, victimelor li se extrag diverse organe, care sunt apoi vândute cu preţuri exorbitante. După operaţie, se recoltează de obicei şi restul organelor spre folosire ulterioară pentru alte transplanturi. «Carcasele» – oameni uneori încă vii – sunt aruncate în cuptoare de cremare pentru a șterge urmele crimei.

Mărturiile, în cazul Sujiatun obținute de la soția unui neurochirurg, vorbeau despre sute de operații de “dezasamblare” a unor deținuți politic, pentru profituri imense obținute de pe piața neagră de organe a Chinei – dar și despre situația neobișnuită a medicilor care erau prinși – cu sau fără voia lor – în această adevărată mașinărie de ucis, organizată de regimul comunist chinez.

Cazul este unic în istoria recentă, prin mărimea operațiunilor, dar și prin cinismul implementării acestei adevărate “soluții finale” gândite de Partidul Comunist ca mijloc de eradicare a practicanților mișcării spirituale Falun Gong.

Unul dintre abjecte aspecte ale întregii povești este folosirea unei meserii nobile – medicina – în scopuri diabolice. Tocmai acest unghi a determinat o reacție vehementă din partea unor medici, care au ținut să condamne crimele – atât prin luări de poziție – cât și prin modificări ale legislației transplanturilor în diverse țări.

Prefața volumului este scrisă de Prof. Dr. Vasile Astărăstoaie

EDITORI

David Matas

David Matas este un avocat de talie internațională, specializat în drepturile omului, stabilit în Winnipeg, Manitoba (Canada). Este membru al Ordinului Canadei și a fost nominalizat la premiul Nobel pentru Pace în 2010. Alături de David Kilgour a scris cartea Recoltarea sângeroasă – uciderea practicanților Falun Gong pentru organele lor, publicată în 2009.

Dr. Torsten Trey

Torsten Trey a practicat medicina în Germania și este unul dintre fondatorii organizației Doctori Împotriva Recoltării Forțate de Organe în 2007 (www.dafoh.org). În prezent, este director executiv al DAFOH, promovând standardele de etică în medicină.

COLABORATORI

Dr. Ghazali Ahmad

Ghazali Ahmad este absolvent al Colegiului Regal al Chirurgilor din Irlanda și a beneficiat de cursuri postuniversitare de nefrologie în Malaysia și Anglia. Doctorul Ahmad este puternic implicat în activități de educație postuniversitară, dezvoltare și promovare în nefrologie, dializă și transplant și este în prezent consultant senior și șef al Departamentului de Nefrologie, din cadrul Spitalului din Kuala Lumpur.

Dr. Arthur L. Caplan

Arthur L. Caplan este profesorul doctorilor William F. și Connolly Virginia Mitty și șef al secției de Bioetică al Langone Medical Center din cadrul Universității din New York. A fost președinte al Depar¬tamentului de Etică Medicală al Facultății de Medicină Perelman din cadrul Universității din Philadelphia și profesorul de etică al lui Sidney D. Caplan.

Dr. Gabriel Danovitch

Gabriel Danovitch este directorul Programului de Transplant de Rinichi și Pancreas al Școlii de Medicină „David Geffen” din cadrul UCLA și director medical la OneLegacy, Agenția de Procurare de Organe din California de Sud. El este unul dintre membrii fondatori ai Grupului Custozilor Declarației de la Istanbul și coeditează pagina web a grupului, www.declarationofistanbul.org.

Dr. Maria A. Fiatarone Singh

Profesorul Maria A. Fiatarone Singh este medic geriatru. Cercetarea sa clinică și munca sa din învățământ s-au concentrat pe integrarea medicinei cu exercițiile fiziologice și nutriția, ca mijloace de îmbunătățire și menținere a sănătății pe toată durata vieții unui om. Este membră a Royal Australasian College of Physicians și este certificată de Colegiul de Medicină Internă și de Colegiul de Medicină Geriatrică din SUA. Este în prezent președinte al departamentului „John Sutton” pentru Exerciții și Știința Sportului, din cadrul Facultății de Științe Medicale Convenor, face parte din grupul de cercetare al Facultății de Exerciții, Sănătate și Performanță, profesor de medicină în cadrul Școlii Medicale din Sydney și director al Secției de Exerciții de la Institutul „Boden” de Obezitate, Nutriție, Exerciții Fizice și Tulburări de Alimentație, tot la Universitatea din Sydney.

Ethan Gutmann

Ethan Gutmann este asociat al Fundației pentru Apărarea Democrațiilor. Cartea lui Gutmann, “Losing the New China” (Pierderea noii Chine), caracterizată drept „un important semnal de alarmă sociologică și politică” de către National Review, i-a adus mai multe premii, printre care „Spiritul Tiananmenului” și premiul New York Sun pentru „cea mai bună carte a anului”. Cercetările lui Gutmann în domeniul monitorizării internetului de către regimul de la Beijing, a sistemului laogai de lagăre de muncă și în domeniul intersectării afacerilor occidentale cu obiectivele sistemului chinez de securitate au captat interesul Washingtonului, Londrei și Bruxelles-ului.

Jan Harvey

Jan Harvey este o educatoare pensionară din Vancouver, care construiește punți de legătură între credință și comunitățile culturale. Dedicată promovării compasiunii și eticii, a lucrat împreună cu David Kilgour în mai multe proiecte. Ea crede în principiile Adevăr, Compasiune și Toleranță.

Dr. în drept David Kilgour

David Kilgour, promotor al demnității umane, este în prezent asociat al Centrului Universitar Regal pentru Studiul Democrației și director al Consiliului pentru o Comunitate a Democrațiilor. A fost Secretar de Stat pentru America Latină și Africa și apoi Secretar de Stat pentru Asia Pacific, fiind unul dintre cei mai longevivi parlamentari din Camera Comunelor. A lucrat ca procuror și agent principal al Procurorului General. Este coautor al cărții Recoltarea sângeroasă – uciderea practicanților Falun Gong pentru organele lor, fiind nominalizat la Premiul Nobel pentru Pace în 2010, pentru efortul său în acest domeniu.

Dr. Jacob Lavee

Jacob Lavee este chirurg cardiolog, director al Unității de Transplant de Inimă la Sheba Medical Center și profesor asociat de chirurgie la Facultatea de Medicină Sackler din cadrul Universității Tel Aviv din Israel. Lavee a fost președinte al Societății de Chirurgie Cardio Toracică din Israel și președinte al Societății de Transplant din Israel. În calitate de președinte al Centrului de Transplant Național de Inimă și Plămâni al Comitetului de Transplant din Israel, a sugerat și condus includerea unor clauze majore în legea transplanturilor de organe din Israel din 2008, care a scos în afara legii comerțul de organe și turismul de transplant și a crescut semnificativ donarea de organe în Israel.

Arne Schwartz

A lucrat inițial ca expert IT pentru companii germane și instituții de cercetare, iar acum coordonează anchete în domeniul încălcării drepturilor omului în China, în special privind transplanturile. Își împărtășește descoperirile cu ONG uri, mass media și diverse companii.

Erping Zhang

Erping Zhang este specialist în problemele Chinei. A crescut în China. Este absolvent al Universității de Studii Internaționale din Beijing, al Facultății de Drept și Diplomație Fletcher din cadrul Universității „Tufts” și al Facultății „John F. Kennedy” de la Harvard, unde a fost asociat al programului Mason.

PREFAȚĂ

Pentru cel care este preocupat de evoluția științei și de punerea în practică a descoperirilor, mai ales în domeniul biomedical, este evident că secolul XX poate fi caracterizat ca fiind cel mai negru secol în ceea ce privește respectarea principiilor morale. Este secolul abuzului în cercetarea pe subiecți umani, secolul lagărelor de concentrare, secolul utilizării descoperirilor științei de o asemenea manieră încât însăși existența speciei umane a fost pusă în pericol. Concepția scientistă potrivit căreia tot ce este posibil din punct de vedere științific este și acceptabil din punct de vedere moral – ce își are rădăcina în filosofia iluminiștilor francezi – a condus la atrocități inimaginabile. De aici reacția societății și revenirea la un vechi precept potrivit căruia știința trebuie să aibă și conștiință.

Pentru cel care este preocupat de evoluția științelor biomedicale este evident faptul că orice practică în domeniu are un aspect dual. Această dualitate se manifestă evident în domeniul transplantului. În mod cert, odată cu impunerea transplantului de organe și țesuturi în practica medicală, mii de vieți au fost salvate. Transplantul reprezintă o șansă acordată unor persoane de a se „naște” din nou și, în același timp, o șansă pentru alte persoane de a‑și manifesta altruismul și compasiunea, donând părți din corpul lor pentru a da viață altora. În același timp însă, transplantul poate scoate la iveală și ceea ce este mai urât în sufletul oamenilor.

Problema principală în transplant este discrepanța majoră între cererea de organe și oferta mică a acestora. Uneori, când o persoană care se află pe lista de așteptare și singura speranță de a‑și prelungi viața este de a obține un organ, ea poate fi capabilă de gesturi extreme. Astfel, s‑a dezvoltat o piață neagră a organelor în cadrul căreia niciun principiu nu mai este respectat. „Donatorii” din această piață sunt întotdeauna persoane aparținând populațiilor vulnerabile. Cel mai grav este atunci când o asemenea piață este oficializată la nivel de stat.

Când am fost solicitat să scriu o prefață la această carte (Organele Statului. Abuzul transplantării de organe în China), am considerat că este o activitate facilă. Citisem anterior Recoltarea sângeroasă – uciderea practicanților Falun Gong, publicată de David Kilgour și David Matas în 2009, și consideram că prezenta lucrare nu face altceva decât să dezvolte ideile din prima carte. După ce am citit‑o însă, am văzut că este cu totul altceva, că de fapt ne aflăm în fața unui eseu despre decadență, dar și despre măreție.

Cartea prezintă împletirea, în domeniul transplantului, dintre ipocrizie, cinism și standarde duble justificate de un așa‑zis pragmatism. Ipocrizie și cinism manifestate la nivelul organismelor internaționale, al statelor democratice și al companiilor farmaceutice. Altfel cum se explică slaba reacție la dezvăluirile din Recoltarea sângeroasă din partea acestora? Atunci când afirmi că drepturile omului derivă din drepturile naturale, este de neînțeles faptul că la încălcarea acestora într‑o țară reacția este anemică. S‑ar putea răspunde că probele sunt insuficiente. Poate că așa este. Dar atunci, când ai indicii semnificative, ai datoria morală să cauți aceste probe. Oare faptul că în China, în cazul a peste 90% dintre transplanturi, donatorii sunt deținuți și, mai nou, nici nu li se mai declară identitatea nu trezește o suspiciune că de fapt deținuții, inclusiv cei de conștiință, sunt considerați oficial bănci de organe?

De aceea ai un sentiment de amărăciune atunci când, citind această carte, vezi că nu există un efort conjugat de combatere a abuzurilor în transplant. Mai mult, reacția a venit din partea asociațiilor profesionale și a organizațiilor nonguvernamentale, și nu din partea statelor. World Medical Association și organizațiile transplantologilor au fost cele care au reacționat; merită citit capitolul lui Jacob Lavee privind modul în care societatea israeliană de transplanturi a reușit să impună o nouă lege privind transplanturile de organe în Israel, în așa fel încât pentru cetățenii israelieni să nu fie accesibilă piața chineză, donarea de la prizonierii executați în China.

În august 2010, ONG‑ul Doctori împotriva Donării Forțate de Organe a făcut un apel către companiile farmaceutice prin care le solicita să evite implicarea în transplanturi care ar putea fi acceptabile din punct de vedere legal, dar nu și etic. Știm că toate companiile farmaceutice clamează principii etice, își popularizează codurile de etică și afirmă că activitatea lor, inclusiv cea de cercetare, este numai și numai în folosul pacienților. Răspunsul companiilor la acest apel a constat în nouă studii clinice noi, implicând 1 200 de organe transplantate, desfășurate în spitale civile și militare chineze. Cu alte cuvinte, companiile farmaceutice nu numai că își promovează și vând medicamentele în China, dar și susțin dezvoltarea transplantului chiar în aceste condiții de abuz. Nu este o ipocrizie justificarea acestora că de rezultatele cercetării vor beneficia pacienții din întreaga lume? Este etică utilizarea suferinței și vieții unora pentru a reduce suferința și a prelungi viața altora?

Dualitatea poate fi observată și în atitudinea profesioniștilor din domeniu. Unul dintre principiile profesiei medicale, nu numai al bioeticii, este să nu faci rău (primum non nocere). Fiecare absolvent al unei facultăți de medicină și fiecare medic, indiferent de țara din care provine, jură că va respecta acest principiu. Această carte ne prezintă, pe de o parte, medicii care efectuează transplantul recoltând organe de la deținuți, iar pe de altă parte, reacția celor care, individual sau prin intermediul organizațiilor profesionale, solicită reglementări care să protejeze drepturile omului.

Spuneam că această carte ne vorbește despre dublul standard și așa‑zisul pragmatism politic. Dacă faptele prezentate atât în Recoltarea sângeroasă, cât și în prezenta carte ar fi fost dezvăluite ca fiind desfășurate în România sau altă țară de aceeași talie, am fi asistat la reacții violente din partea marilor puteri și din partea Uniunii Europene, a ONU sau a altor organisme internaționale. Dar pentru că s‑au petrecut și se petrec în China, astfel de reacții nu există. Justificarea constă în faptul că interesele economice și politice sau reacția pe care ar putea să o aibă China îi fac pe decidenți să fie mai mult decât prudenți. Ei preferă să nu observe încălcarea drepturilor omului pentru a nu provoca un conflict. Aceasta cred că este și explicația pentru care Matas și Kilgour nu au primit Premiul Nobel pentru Pace (deși au fost propuși) și, în schimb, a fost acordat fie președintelui Obama, la câteva luni de la învestire, fie Uniunii Europene (nu știm pentru ce activități).

În același timp, cartea te încarcă de speranțe. Mesajul acesteia este pozitiv. Te încarcă de speranțe pentru că vezi că principiile etice se pot afirma; în fața unui stat puternic, susținut prin neimplicare de alte state puternice, un grup de oameni – parlamentari, activiști în domeniul drepturilor omului, medici, juriști, cetățeni simpli ai unor state, cu toții uniți prin comuniunea sentimentelor și a ideilor – poate determina o schimbare. Te încarcă de speranțe pentru că, încet‑încet, cei „slabi” și oprimați de stat văd că cineva îi apără. Te încarcă de speranță pentru că evoluția este spre afirmarea sentimentelor umane și împotriva lăcomiei și opresiunii.

Această carte nu este despre transplant. Este o carte despre spirit civic, despre dreptate, despre demnitate și nu cred că va exista un cititor care să nu fie influențat. Este o carte care trezește reacții (pro sau contra), este o carte vie, pe care orice membru al societății trebuie să o citească.

Prof.Dr. Vasile Astărăstoae.

ECOURI

Cartea, Organele Statului – Abuzul transplanturilor de organe în China , împreună cu un alt volum – „Recoltarea Sângeroasă – Uciderea practicanţilor Falun Gong pentru organele lor”, care arată rezultatele raportului actualizat Kilgour-Matas, au fost ecranizate în documentarul Human Harvest (Recoltarea Umană).

Prin interviuri cu experţi, martori şi beneficiari ai transplanturilor de organe din China, filmul dezvăluie una dintre cele mai grave crime împotriva umanităţii care are loc din 2001. Zeci de mii de intervenţii chirurgicale de transplant de organe în China au folosit organe provenite de la prizonieri de conştiinţă (majoritatea ucişi chiar prin extragerea de organe), în cea mai mare parte practicanţi Falun Gong. “Cred că e mai uşor să pretinzi că o crimă de o asemenea magnitudine nu este reală”, spune regizorul Leon Lee. “Dar dovezile sunt copleşitoare”.

Filmul a avut reverberaţii în toată lumea, determinând acțiuni – inclusiv legale – împotriva atrocităţilor de recoltare de organe.

PENTRU A COMANDA CARTEA

Pentru a comanda cartea, vă rugăm să ne contactați.