Persecuția împotriva Falun Gong, lupta dintre facțiuni și oboseala instituțională a Partidului Comunist Chinez
Pe măsură ce persecuția împotriva Falun Gong se apropie de 20 de ani, lupta dintre facțiuni și oboseala instituțională în Partidul Comunist Chinez se adâncesc
Anul trecut, Partidul Comunist Chinez a anunțat că printre alte reforme pe care intenționează să le facă s-ar afla și dizolvarea Biroului 610 , un “grup de conducere” executiv care a jucat un rol cheie în persecuția continuă a Falun Gong, o practică spirituală tradițională chineză.
Biroul 610 este numele neoficial al Grupului Central de Conducere pentru Combaterea Falun Gong, creat la 10 iunie 1999, anticipând persecuția care a început o lună mai târziu, la 20 iulie. În urma extinderii sarcinilor lui, acesta a fost a redenumit Grupul Central de Conducere pentru Combaterea Religiilor Eretice.
La 21 martie 2018, PCC a anunțat o serie de reforme structurale planificate pentru organizațiile de partid și de stat care concentrează și mai mult puterea în mâinile autorităților centrale ale partidului sub actualul lider al Chinei, Xi Jinping.
Pe listă, compusă din 60 de reforme, se află atât desființarea Biroului 610, cât și dizolvarea altor două organizații legate de campania anti-Falun Gong și de “menținere a stabilității” – un eufemism folosit de regimul comunist pentru impunerea ordinii politice și sociale. Reformele urmează să fie finalizate în luna martie a acestui an.
Privit în mod izolat, acest lucru pare doar un amănunt tehnic. Partidul Comunist și-a menținut atitudinea fermă față de Falun Gong încă de la începutul persecuției din 1999 – precum atestă arestările, hărțuirea și procesele secrete ale practicanților Falun Gong. Iar sub cârma lui Xi, PCC și-a intensificat și alte încălcări ale drepturilor omului.
Dar, atunci când este plasat în contextul mai larg al politicii regimului chinez, declinul și sfârșitul Biroului 610 reflectă intensitatea luptei dintre facțiunile din PCC. Soarta Biroului 610 se adaugă, de asemenea, unei liste lungi de indicatori care arată că în timp ce Partidul nu-și poate permite să oprească persecutarea Falun Gong, campania a devenit o răspundere practică incomodă pentru partid și pentru liderii săi.
Politica persecuției
Falun Gong, cunoscută și sub numele de Falun Dafa, este o disciplină spirituală tradițională chineză practicată de zeci de milioane de oameni. Practicanții Falun Gong au fost supuși represiunii violente a autorităților comuniste începând din iulie 1999. Potrivit rapoartelor din domeniul drepturilor omului, între sute de mii și milioane de chinezi au fost arestați pentru practicarea Falun Gong sau pentru protestul lor în numele Falun Gong. S-a confirmat că mii de practicanți Falun Gong au murit din cauza maltratării pe când se aflau în custodie. Între timp, cercetări aprofundate sugerează și că un număr chiar mai mare de oameni au fost uciși direct pentru recoltarea și vânzarea organelor lor.
Persecuția împotriva Falun Gong a fost ordonată de liderul partidului de atunci, Jiang Zemin, după un model cunoscut în istoria Chinei comuniste. Mișcările de masă inițiate de dictatorul Mao Zedong, care au condus Partidul la victorie în războiul civil chinez, au secerat viețile a milioane de oameni. În 1989, succesorul lui Mao, Deng Xiaoping, a ordonat masacrul demonstranților studenți din Tiananmen, în timp ce epura oficialitățile reformiste din rândul PCC.
Argumentul oficial al lui Jiang pentru declanșarea persecuției Falun Gong a fost acela că sistemul său de credințe spirituale tradiționale nu era aliniat ateismului marxist al Partidului Comunist. În cadrul întâlnirilor interne ale conducerii PCC, Jiang a argumentat că nepedepsirea cu duritate a Falun Gong ar duce la “sfârșitul partidului și sfârșitul țării”.
În practică, campania anti-Falun Gong a avut doar un mic sprijin inițial din partea populației (oficial numărul practicanților a fost estimat la 70-100 milioane de persoane în 1999), precum și a conducerii partidului.
Atitudinea față de Falun Gong s-a schimbat după începerea persecuției, în timp ce mass-media aflată sub controlul partidului a condus o propagandă constantă defăimatoare numind practica o “religie eretică” periculoasă.
Mai ciudat este faptul că, Falun Gong nu a fost niciodată interzisă în mod explicit de legea chineză, fapt care este adesea citat de avocații care reprezintă practicanții în instanță – însă sunt de obicei ignorați de judecători din cauza influenței Comisiei pentru Afaceri Politice și Legislative (PLAC) și chestiunilor juridice.
Prezentarea politicii de distrugere a Falun Gong ca pe o chestiune de viață și de moarte politică i-a dat lui Jiang Zemin licența ideologică de a-și promova aliații și marginaliza oponenții. Ca și în mișcările politice comuniste anterioare, oficialii care au fost mai proactivi în campania anti-Falun Gong au primit promoții și beneficii generoase.
Oboseala instituțională
Datorită masivului aparat represiv, se aștepta ca această campanie de eradicare a Falun Gong să aibă un succes rapid, însă ea dureaza de aproape 20 de ani și a devenit o responsabilitate din ce în ce mai mare pentru autoritățile partidului.
De-a lungul anilor, PCC a extins amploarea și sofisticarea statului său polițienesc. Până în 2011, totalul cheltuielilor de securitate a fost atât de mare încât a depășit cheltuielile armatei chineze.
În ciuda sumei enorme și a capitalului politic cheltuit, documentele interne ale Biroului 610 din 2013 au arătat că persecuția nu a reușit să-și atingă obiectivele, precum și faptul că eforturile practicanților Falun Gong de a expune represiunea partidului au fost în creștere.
În 2017, Freedom House a estimat că există încă 7-20 de milioane de practicanți Falun Gong în China continentală. Minghui.org, un site creat de practicanți pentru a documenta persecuția, estimează acest număr la 20-40 de milioane.
Persecuția împotriva Falun Gong s-a confruntat și cu alte obstacole precum presiunea internațională și reticența multor chinezi obișnuiți de a se întoarce împotriva vecinilor și colegilor lor ce respectă legea.
Minghui.org a detaliat numeroasele cazuri ale poliției chineze și ale altor funcționari publici care închid ochii la activitățile practicanților Falun Gong. Potrivit unui raport recent a publicației Bitter Winter, o revistă online axată pe drepturile religioase din China, ofițerii de securitate publică din orașul Dalian din nord-estul Chinei plătesc mită pentru a fi scutiți de obligația de a aresta practicanți Falun Gong.
Mulți oficiali chinezi, inclusiv Jiang Zemin, au fost dați în judecată în lipsă pentru rolul lor în persecuție. Bo Xilai, un înalt oficial al Partidului, aflat acum în închisoare, și care se presupune că a avut o legătură strânsă cu activitatea de recoltare de organe, a fost dat în judecată de cel puțin 10 ori. Această pată diplomatică a contribuit la eșecul lui Bo de a fi selectat ca vicepreședinte la remanierea cadrelor, la cel de-al 17-lea Congres Național al PCC din 2007.
Lupta dintre facțiuni
De la venirea la putere la sfârșitul anului 2012, Xi Jinping s-a angajat într-o luptă internă intensă în cadrul regimului, care a atins ocazional campania anti-Falun Gong.
În afară de abuzurile drepturilor omului, Jiang Zemin a organizat, de asemenea, creșterea corupției severe în China și fracționismul politic din cadrul partidului. Jiang a demisionat din funcțiile sale oficiale de conducere între 2002 și 2004. Cu toate acestea, vasta rețea de obediență pe care o cultivase în timpul mandatului său i-a acordat o putere politică de durată.
Analiști ai politicii chineze au observat că Hu Jintao, liderul Chinei din 2003 până în 2012, a fost efectiv o marionetă a fracțiunii Jiang. Printre politicieni de rang înalt subordonați lui Jiang se află Bo Xilai și Zhou Yongkang, care, în calitate de șef al PLAC, a condus masivele forțe de securitate chineze aflate în continuă creștere. Ambii și-au construit carierele pe persecutarea Falun Gong.
Înainte de alegerea lui Xi, Bo și Zhou ar fi conspirat să preia puterea printr-o lovitură de stat, dar planurile lor au fost demascate în urma unui scandal în februarie 2012. Bo a fost arestat și condamnat un an mai târziu; între timp, Xi a inițiat o campanie masivă de combatere a corupției pentru a-și epura rivalii din Partidul Comunist.
În 2013, Zhou Yongkang a fost anchetat, apoi a fost demis în iunie 2015. Căderea sa a venit după ce autoritățile de partid sub comanda lui Xi au început să reducă aparatul de securitate și să consolideze autoritatea centrală.
Măsurile de înlăturare a influenței lui Jiang au afectat în mod indirect persecuția împotriva Falun Gong. Mulți dintre cei epurați au fost complici la represiune, iar soarta lor politică a creat o atmosferă de incertitudine în rândul oficialilor securității chineze, o tendință observată în diverse rapoarte ale lui Minghui.
Persecuția însăși a ajuns chiar să fie criticată subtil. În 2016, un raport al agenției anti-corupție a PCC a pedepsit Biroul 610 pentru că nu a pus în aplicare legea ; mai devreme, postul de conducere al Biroului 610 fusese lăsat neocupat, un semn amenințător că acesta căzuse în dizgrația autorităților lui Xi.
În afară de declinul Biroului 610, evoluțiile din societatea chineză au indicat o ușoară schimbare a situației. La mijlocul anului 2015, o ajustare a codului juridic a facilitat procesul de intentare a proceselor de către cetățeni; acest lucru a fost urmat de peste două milioane de plângeri oficiale formulate împotriva lui Jiang Zemin pentru organizarea persecuției. Valul de procese este într-un contrast puternic cu o astfel de încercare anterioară în 2000, când au existat doar doi reclamanți, care au fost torturați brutal, dintre care unul până la moarte.
O serie de hotărâri judecătorești rare, însă aflate în ascensiune, făcute în favoarea practicanților Falun Gong, au fost de asemenea înregistrate de când Xi a venit la putere, ceva de neînchipuit în era lui Jiang-Hu.
În 2016, un raport intern PLAC a recunoscut câteva cazuri de “tratament nedrept” în cursul campaniei anti-Falun Gong și a recomandat să se ia măsuri pentru a remedia această problemă.
Dar, până în prezent, dezmembrarea Biroului 610 și toate celelalte semne care ar putea schimba modul în care este tratat Falun Gong trebuie să fie privit prin faptul că Partidul Comunist a continuat să-și sublinieze dominația ideologică și politică.
Minghui, care a furnizat documentul, a citat un oficial chinez anonim spunând că persecuția împotriva Falun Gong a devenit dificil de manevrat, dar Partidul “nu dorește să restaureze reputația Falun Gong, pentru că ar fi o palmă peste propria față”.
În aproape toate privințele, drepturile omului sub conducerea lui Xi au avut o tendință sumbră, deoarece PCC-ul își intensifică persecuția asupra uigurilor, tibetanilor, creștinilor chinezi și a altor minorități. Ideologia comunistă este, de asemenea, prezentată tot mai mult în educație și în mass-media.
Eventual, ca urmare a inerției facționale, Biroul 610 se pare că este hotărât să profite din plin de ultimele sale zile: conform unui document scurs în presă, în octombrie anul trecut, de sucursala din provincia Liaoning prin Bitter Winter, Biroul 610 a început o nouă campanie ce vizează practicanții Falun Gong și alte persoane religioase din provincie. Data de încheiere a campaniei este martie 2019, când Biroul 610 este programat să fie închis.
Nevoia partidului de a-și păstra conducerea autoritară pare să împiedice îmbunătățirea semnificativă a drepturilor omului din China. Dar criza pândeşte dincolo de controlul regimului, prin lucruri precum recesiunea economică, războiul comercial chino-american și tulburările sociale. Pe măsură ce aceste provocări și altele se intensifică, Xi Jinping și colegii săi ar putea fi forțați să facă alegeri fără precedent dacă vor să-și păstreze pozițiile.
