Articolul 3 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene prevede că orice persoană are dreptul la integritate fizică. Mai mult, Carta conţine interzicerea utilizării corpului uman şi a părţilor sale ca sursă de profit şi interzicerea traficului de fiinţe umane. În cadrul fenomenului general de trafic cu fiinţe umane, traficul în scopul prelevării de organe constituie o încălcare gravă a libertăţii şi integrităţii fizice a victimelor.
Consiliul Europei şi Organizaţia Mondială a Sănătăţii au solicitat în mod repetat luarea de măsuri pentru combaterea traficului de organe. Interdicţia privind traficul de organe şi ţesuturi umane este deja în vigoare prin intermediul instrumentelor juridice internaţionale, precum Tratatul de la Oviedo privind drepturile omului şi biomedicina şi Protocolul său adiţional privind transplantul de organe şi ţesuturi de origine umană. Mai mult, Protocolul privind
prevenirea, combaterea şi pedepsirea traficului de fiinţe umane, adiţional Tratatului Naţiunilor Unite privind crima organizată internaţională, cere părţilor contractante să transfere în domeniul penal această formă de trafic de fiinţe vii şi să adopte sancţiunile proporţionale şi disuasive.
De ce este posibilă “recoltarea de organe” în China?
De fapt, există două tipuri de situații. În primul rând, politica de recoltare a organelor de la prizonierii executați fără consimțământul real, făcută legal în 1984 și interzisă pe 01/01/2015.
În al doilea rând, aceasta este legată de problema tratamentelor rele, a uciderilor extrajudiciare și a suspiciunilor de “recoltare de organe” de la alți prizonieri, inclusiv a practicanților Falun Gong. De asemenea, problema prelevării organelor fără consimțământ este atât o chestiune de sănătate, cât și o chestiune privind drepturile omului.
Guvernele din întreaga lume au răspuns la recoltarea de organe în China prin adoptarea legislației de limitare a turismului cu organe ilicite, precum și prin adoptarea rezoluțiilor care condamnă aceste atrocități.
