Ale cui inimi, ficați și plămâni sunt transplantați în China?

Articolul scris de Wendy Rogers, Profesor în etică clinică, Universitatea Macquarie și Matthew Robertson Doctorand, Universitatea Națională Australiană a fost publicat in The Conversation

*****

Cercetătorul chinez He Jiankui a pretins că utilizarea instrumentului genetic CRISPR pentru a edita genomul fetelor gemene a condus la condamnarea internațională. Acțiunile sale au atras atenția asupra eticii cercetării – și a posibilelor consecințe pentru cercetătorii care “devin necinstiți“.

Academia Chineză de Științe a analizat inițial comportamentul lui He și o anchetă guvernamentală internă ulterioară a identificat mai multe încălcări ale legilor statului. Acum el a fost concediat de universitatea sa.

Dar dincolo de acest exemplu, ce se întâmplă atunci când oamenii de știință nu reușesc să respecte liniile directoare acceptate la nivel global pentru cercetarea medicală etică? Am examinat această problemă, concentrându-ne pe cercetarea care implică primitorii transplanturilor de organe efectuate în Republica Populară Chineză.

Standardele profesionale internaționale interzic publicarea de studii care:

1. Implică orice material biologic obținut de la prizonierii executați
2. Nu au aprobarea comitetului de etică în domeniul cercetării umane
3. Nu au consimțământul donatorilor.

Dar, după cum este descris în lucrarea noastră, am constatat că cercetări care nu respectă aceste standarde sunt acceptate în mod regulat pentru publicare în jurnale internaționale ca fiind evaluate de specialiștii din comunitatea de transplant.

Transplanturi de organe umane în China

Utilizând o metodologie de revizuire a domeniului de aplicare, am analizat 445 de studii evaluate de specialiștii din comunitatea de transplant publicate în jurnale în limba engleză, între ianuarie 2000 și aprilie 2017. Lucrările au raportat cercetări care implică beneficiari ai transplanturilor de organe umane (limitate la inimi, ficați sau plămâni) care au loc în China. Datele au inclus 85.477 transplanturi.

Am constatat că 92,5% dintre publicații nu au reușit să declare dacă organele transplantate au fost sau nu obținute de la prizonierii executați. Aproape toți (99%) nu au relatat dacă donatorii de organe și-au dat acordul. În schimb, 73% dintre lucrări au raportat aprobarea unui comitet de etică instituțională pentru cercetările raportate în lucrare.

Preocupările etice pe scară largă legate de incapacitatea deținuților condamnați de a-și da consimțământul în cunoștință de cauză privind donarea de organe sunt exacerbate în Republica Populară Chineză. Aici, sistemul judiciar și de poliție nu oferă garanții împotriva abuzurilor procedurale. Condamnările greșite sunt documentate pe scară largă și sunt extrem de dificil de redresat.

În plus, un număr tot mai mare de dovezi credibile sugerează că recoltarea de organe nu se limitează la prizonieri condamnați, ci include și prizonieri de conștiință . Prin urmare, este posibil – deși nu poate fi verificat – că publicațiile revizuite de comunitatea de transplant pot conține date obținute de la prizonieri de conștiință uciși în scopul dobândirii de organe.

Cine are responsabilitatea de a interzice publicarea datelor bazate pe cercetări care implică organe recoltate de la deținuții care nu și-au dat consimțământul? Noi susținem în lucrarea noastră că redactorii și editorii au un rol de jucat.

De unde provin organele?

În 19 lucrări care au implicat 2.688 de organe transplantate înainte de anul 2010, sursa de organe a fost raportată ca fiind de la donatori voluntari. Dar, așa cum este cunoscut în comunitatea de transplant, în China nu a existat niciun program voluntar de donatori de organe, înainte ca un program pilot să înceapă în anul 2010. Prin urmare, este rezonabil să se presupună că organele s-ar fi putut procura de la prizonieri, declarând că donația voluntară nu este fiabilă.

Cele două reviste care au publicat cel mai mare numar de lucrari de transplant chineze identificate in studiul nostru sunt Transplantation Proceedings, cu 65 din totalul de 445 lucrari si PLOS ONE cu 20 de lucrări. Alte reviste cu lucrari identificate în acest studiu includ American Journal of Transplantation și Transplantation (jurnalul oficial al organizației internaționale de top, Societatea de Transplant). Aceste reviste au politici care interzic în mod explicit publicarea cercetărilor bazate pe transplanturi de organe de la donatori neconvenționali și / sau deținuți.

Noi susținem că, dacă nu fac deja acest lucru, referenții și jurnalele medicale ar trebui să ceară informații despre sursa organelor în cercetarea transplantului chinez înainte de a fi publicate în comunitățile publice și științifice mai largi. Dacă solicită astfel de informații, răspunsurile la aceste solicitări ar trebui publicate. Și dacă nu sunt mulțumiți de răspunsurile primite, ar trebui să refuze publicarea cercetării.

Atunci când o lucrare este publicată fără a identifica sursa organelor transplantate, riscă să trimită mesajul că standardele etice pot fi ignorate sau încălcate. Aceasta subminează motivația de a respecta aceste standarde în viitor.

Suntem cu toții responsabili

Constatările noastre ridică întrebări importante și deranjante cu privire la supravegherea etică din partea tuturor celor implicați în procesul de revizuire și publicare a cercetării privind transplantul.

Ca răspuns, propunem retrageri pe scară largă a lucrărilor identificate de cercetările noastre, care nu sunt în concordanță cu standardele internaționale privind donarea de organe.

De asemenea, propunem un moratoriu asupra tuturor publicațiilor clinice de transplant din China, în așteptarea unui summit internațional. Summitul membrilor comunității de transplant și al altor părți interesate ar putea dezvolta politici și procese adecvate pentru gestionarea cercetărilor viitoare.

Speranțele noastre pentru aceste retrageri nu sunt totuși ridicate. După cum am aflat unul dintre noi (Rogers), asigurarea retragerii poate fi un proces prelungit, chiar și acolo unde există dovezi ale unei falsități evidente în lucrare.

Jurnalele sunt reticente în retragerea articolelor și chiar articolele retrase continuă să fie citate pe larg.

Cu toate acestea, există un interes crescut în încercarea de a menține integritatea cercetărilor publicate, precum și inițiativele de solicitare a publicării tuturor datelor din studiile clinice. Aceste inițiative oferă speranță că încălcările, precum cele descoperite, vor deveni mai puțin frecvente.

În ceea ce privește autorii implicați în cercetări retrase sau neconforme din punct de vedere etic, există puține informații despre impactul asupra carierei lor. Acestora poate să le fie interzisă publicarea articolelor viitoare in jurnale medicale, să li se declanșeze o investigație instituțională sau să nu aibă nici un efect.

Cercetările inacceptabile provenite de la universități sunt rareori raportate în domeniul public. În afară de cazurile experților cu un profil înalt, precum cel a lui He, natura și amploarea consecințelor pentru cercetătorii care încalcă standardele etice sunt în mare parte necunoscute.