Secretele întunecate ale spitalelor de psihiatrie ”ankang” din China

Spitalele Ankang — spitale psihiatrice de înaltă securitate, administrate de Ministerul chinez pentru Securitate Publică – au fost desemnate centre ale abuzului în rapoartele anuale pentru drepturile omului referitoare la China, ale Departamentului de stat al SUA (DOS) din ultimii câţiva ani.

În 2011 raportul DOS a notat că: ”Legile care dau oficialilor de securitate puterea de a interna o persoană într-un institut ankang nu sunt clare, iar prizonierii nu au niciun mecanism pentru a putea obiecta atunci când sunt învinuiţi că sunt molnavi psihic de către oficialii Securităţii. A fost raportat că pacienţilor din aceste spitalele li s-au administrat medicamente împotriva voinţei lor şi au fost supuşi forţat la tratamentul cu şocuri electrice”.

Totuşi, în ciuda documentării abuzurilor din instituţiile psihiatrice chineze, institutele ankang – care în mod ironic, în traducere ar însemna ”institute de odihnă şi sănătate (pentru cei bolnavi mintal)” – nu sunt prea cunoscute. Sunt atât de ascunse încât mulţi psihiatri cu o îndelungată practică, avocaţi specializaţi în drepturile celor bolnavi mintal şi profesori în psihologia judiciară au afirmat că nu cunoşteau nimic despre aceste institute. Mulţi membri din familiile celor deţinuţi în aceste institute – prizonieri de conştiinţă, practicanţii Falun Gong, disidenţii şi cetăţenii care sunt împotriva politicilor regimului comunist – nu ştiu unde se află cei dragi iar vizitele rudelor deţinuţilor sunt interzise.

Analogia cu lagărul de muncă

Spitalele ankang, spitale psihiatrice administrate direct de Ministerul de Securitate Publică, au o structură şi un proces de judecată extrajudiciară, izbitor de similare cu fostele sisteme de lagăre de muncă despre care regimul de la Beijing a declarat că le-ar fi închis în 2013: poliţia poate trimite arbitrar pe oricine în aceste lagăre fără niciun proces.

De fapt, administraţiile acestor spitale ankang este în sarcina unităţilor care se ocupă şi de centrele de detenţie propriu-zisă. Prin urmare, poliţia transferă deseori deţuniţii între centrele de detenţie, centrele de reeducare şi spitalele ankang, supunându-i la metode intensive de spălare a creierului în fiecare centru. Deţinuţii care refuză să se “corecteze” după încarcerarea în centrele de detenţie, lagărele de muncă şi centrele de reeducare, sunt de obicei transferaţi în spitalele ankang, pentru un abuz psihiatric mult mai brutal.

Este binecunoscut faptul că Partidul Comunist Chinez (PCC) foloseşte frecvent institute pentru sănătate mintală pentru a tortura disidenţii sau activiştii politici. Deşi s-a raportat că abuzurile sunt comise într-o mulţime de institute de “tratament pentru sănătate mintală” din China, numai spitalele ankang pot să deţină oficial pacienţi împotriva voinţei lor.

Aceste institute au o istorie lungă de ”menţinere a securităţii interne” pentru regimul comunist. Din ianuarie 1988, Ministerul Securităţii Publice a stabilit standarde pentru internarea forţată a pacienţilor în institutele ankang.

Printre cele cinci clase vizate pentru detenţie în institutele ankang, se găsesc şi grupurile identificate ca ”interferând grav cu ordinea publică” şi cele care ”afectează stabilitatea socială”. Practicanţii Falun Gong, disidenţii şi cetăţenii care îndrăznesc să obiecteze faţă de politicile guvernului sunt etichetaţi frecvent în acest fel pentru a justifica reţinerea lor în spitalele ankang.

Mai multe spitale ankang au fost înfiinţate după ce a început severa persecuţie împotriva Falun Gong în 1999. În septembrie 2004, Ministerul pentru Securitate Publică a emis o notificare publică pentru a cere provinciilor, regiunilor autonome şi municipalităţilor să înfiinţeze spitale ankang cât mai curând posibil, dacă acestea nu existau deja.

Ambiguitatea legislativă din Codul Sănătăţii Mintale

Ambiguitatea legislativă din Codul Sănătăţii Mintale permite închiderea oamenilor sănătoşi, împotriva voinţei lor, în spitalele ankang. Codul Sănătăţii Mintale a fost implementat oficial în China pe 1 mai 2013. Acesta stabileşte principii de spitalizare voluntară şi dispune că numai cei cu ”simptome severe” şi care prezintă ”pericolul de a-i răni pe alţii” pot fi reţinuţi forţat în institutele de sănătate mintală.

Totuşi, codul prezintă ambiguităţi care nu protejează cetăţenii de etichetarea arbitrară ca bolnavi mintal. Astfel, speficicarea legată de faptul că o persoană prezintă ”pericolul de a-i răni pe alţii” crează multe ambiguităţi, pe care poliţia şi agenţiile guvernamentale relevante le-a exploatat în persecuţia împotriva practicanţilor Falun Gong, a disidenţilor politic şi a petiţionarilor (”petiţionarii” în China sunt cetăţeni care vizitează Biroul de Apel pentru a protesta împotriva politicilor guvernamentale nepopulare).

Poliţia trimite oameni un spital ankang, care este administrat de departamentul de poliţie. Acolo, deciziile privitoare la diagnosticarea persoanei cu o tulburare mintală, medicaţie, sau data eliberării sale, sunt controlate de administraţie. Adică de poliţia care l-a închis acolo. La institutele ankang nu există nicio inspecţie de vreun alt organism, măcar guvernamental.

De la implementarea Codului Sănătăţii Mintale, mulţi practicanţi Falun Gong sunt încă deţinuţi în spitalele ankang sau au fost recent închişi în astfel de institute. Două cazuri descoperite de anchete independente – Wang Dong din provincia Shaanxi, Qin Hanmei, Zhou Wenjuan, Zhang Bing şi Zhou Xiuqin din Wuhan, provincia Hubei au fost trimişi la spitale ankang în 2014.

Abuzul de medicamente psihiatrice: o unealtă pentru tortură

De la începutul persecuţiei Falun Gong din 1999, mulţi practicanţi au fost fals etichetaţi ca bolnavi mintal. Au fost închişi în spitalele ankang, injectaţi cu medicamente care distrug sistemul nervos central, supuşi tratamentului cu electroşocuri, hrăniţi forţat şi bătuţi – toate aceste ”tratamente” fiind interzise în momentul actual în practica medicală internaţională. Mulţi oameni au devenit cu adevărat bolnavi mintal sau au murit din cauza folosirii frecvente a medicamentelor toxice de către autorităţile comuniste.

Astfel, doamna Liang Zhiqin a fost dusă la spitalul ankang Tangshan, unde a fost injectată cu medicamente care atacă sistemul nervos, în toamna anului 2000. Multe dintre practicantele Falun Gong internate forţat au relatat ulterior că injecţiile erau dureroase şi produceau simptome severe care persistau mult timp după injecţie. Simptomele includeau disconfort cardiac, limbă rigidă, afectarea gravă a mersului, nervozitate, gânduri anormale, ochi uscaţi şi pierderi de memorie.

Doamna Liang Zhiqin a făcut insuficienţă cardiacă şi a intrat în şoc de două ori după ce i s-au administrat injecţiile cu medicamentele psihiatrice. Nu a fost capabilă să se îngrijească singură timp de trei ani şi a murit în cele în urmă în 2009. O altă practicantă, doamna Li Fengzhen, a suferit de o pierdere de memorie severă după ce a fost injectată forţat într-un spital ankang.

Articol tradus după http://en.minghui.org/html/articles/2015/1/11/147930.html